DECIZIE Nr. 77 din 25 iunie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorRaul Petrescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea recursului declarat de Pantea Ilie împotriva Deciziei nr. 38, pronunţată la data de 3 aprilie 1996, prin care Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 25 iunie 1996, în lipsa părţile legal citate.Magistratul-asistent referă asupra recursului.Dosarul aflîndu-se în stare de judecată, preşedintele completului de judecată acorda cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea recursului, apreciind ca decizia atacată este legală şi temeinica.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 38 din 3 aprilie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992.În considerentele deciziei s-a reţinut ca aceste dispoziţii sunt constituţionale, atât sub aspectul concordanţei cu prevederile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, cît şi cu alte prevederi constituţionale, întrucît, tocmai în considerarea obligaţiei prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, statul este în măsura sa introducă, prin mijloacele legale ce îi stau la dispoziţie, mecanisme financiare şi juridice apte sa descurajeze pe rau-platnici, evitând blocajul financiar şi constituind, pe aceasta cale, un minimum de garanţie pentru agenţii economici corecti. Cît priveşte argumentul ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992, prin care se autorizeaza Guvernul sa actualizeze nivelul penalitatilor, ar fi neconstituţionale întrucît „prin dispoziţii guvernamentale nu se pot stabili clauze obligatorii ale unui contract”, Curtea a reţinut ca respectivele dispoziţii au fost adoptate prin lege, iar nu printr-un act al Guvernului, acesta având de realizat cel mult „o operaţie aritmetica” pentru actualizarea nivelului penalitatilor. În sprijinul soluţiei date în fond au fost invocate, de asemenea, considerentele care fundamentează deciziile Curţii Constituţionale nr. 89 din 4 octombrie 1995 şi nr. 18 din 27 februarie 1996, care subzistă, apreciindu-se că nu exista nici un element nou care să facă necesară reconsiderarea lor.Împotriva acestei decizii Pantea Ilie a declarat recurs pentru următoarele motive:1. În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională s-a pronunţat în fond fără citarea recurentului, incalcindu-se astfel prevederile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Recurentul considera ca astfel a fost împiedicat: a) sa ceara amînarea cauzei în vederea angajării unui apărător; b) să-şi desemneze un apărător; c) sa recuze pe unii dintre membrii completului de judecată, în temeiul art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă.2. În contextul primului motiv de recurs, recurentul a invocat, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucît prin aceste prevederi sunt incalcate dispoziţiile art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, adică accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.3. În fond, recurentul a invocat faptul ca decizia Curţii Constituţionale care face obiectul recursului este "esentialmente gresita", întrucît, prin raportare la prevederile art. 134 din Constituţie, rezultă ca, incalcindu-se aceste prevederi, prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 „s-au stabilit clauze obligatorii în convenţii comerciale”.În temeiul art. 24 alin. (3) în Legea nr. 47/1992 s-a solicitat Camerelor Parlamentului şi Guvernului comunicarea punctelor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera "că nu se poate retine neconstituţionalitatea prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/1992 şi ca excepţia este lipsită de obiect, deoarece Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996″, hotarind ca dispoziţiile atacate sunt constituţionale. În continuare, se arata ca, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, „deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:1. Motivul de recurs vizind soluţionarea excepţiei în fond ca vadit nefondata, fără citarea părţilor, nu este întemeiat. Potrivit art. 16 din Legea nr. 47/1992, procedura jurisdicţională prevăzută de această lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale, iar compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte. Din prevederile art. 16 al Legii nr. 47/1992 rezultă ca normele comune de procedura civilă au, în materie de contencios constituţional, un caracter subsidiar, ele aplicindu-se numai dacă, printr-un text de lege expres, nu se prevede altfel sau, chiar în lipsa unui text expres derogatoriu, dacă ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Or, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt derogatorii de la normele cuprinse în Codul de procedură civilă. În sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, completul de judecată poate să respingă excepţia de neconstituţionalitate fără citarea părţilor. Cu privire la un incident identic, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 19 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.2. În cadrul primului motiv de recurs, recurentul invoca, pentru prima data, însăşi neconstituţionalitatea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, prevederi prin care ar fi incalcate dispoziţiile art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie.Excepţia de neconstituţionalitate invocată direct în recurs nu poate fi primită, deoarece din economia reglementărilor constituţionale în materie, precum şi din cele ale Legii nr. 47/1992 rezultă ca aceasta nu poate fi invocată pentru prima data în faţa Curţii Constituţionale, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996.Abstractie făcând de regulile imperative cu privire la procedura invocarii excepţiei de neconstituţionalitate, rezolvarea excepţiei în condiţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu contravine prevederilor art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, deoarece accesul la justiţia constituţională nu este împiedicat prin modul de deliberare a completului de judecată, ci, dimpotriva, el este confirmat prin soluţionarea sesizării adresate Curţii Constituţionale. De asemenea, dreptul la apărare se realizează, pe de o parte, prin posibilităţile oferite părţilor de prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar pe de altă parte, prin recursul garantat părţilor de dispoziţiile art. 25 din aceeaşi lege.3. Nici motivul de recurs care vizează soluţia pe fond nu poate fi reţinut. Dispoziţiile art. 134 din Constituţie nu pot fi considerate un obstacol în calea stabilirii prin lege a unor penalităţi de întârziere aplicabile debitorilor – agenţi economici -, indiferent de forma de organizare şi de tipul de proprietate, precum şi în calea actualizării periodice a nivelului acestor penalităţi în raport cu evoluţia ratei dobinzilor la creditele bancare.Deci, în legătură cu constituţionalitatea prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/1992, se constată că nu exista motive care să îndepărteze Curtea de la soluţiile anterioare pronunţate în materie prin deciziile nr. 89 din 4 octombrie 1995 şi nr. 18 din 27 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Pantea Ilie împotriva Deciziei nr. 38 pronunţată de Curtea Constituţională la data de 3 aprilie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 25 iunie 1996.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește