DECIZIE nr. 77 din 25 aprilie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Silvia Lup în Dosarul nr. 116/1997 al Tribunalului Sibiu.La apelul nominal răspunde Silvia Lup, asistată de avocat Betinio Diamant, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei arata ca, deşi Curtea s-a pronunţat anterior, constatând constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998, în speta nu exista autoritate de lucru judecat, întrucât de data aceasta excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de alte părţi şi în alta cauza. Se mai arata ca „modificările aduse Codului de procedura civilă prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 au creat o situaţie de excepţie pentru părţile prezente la pronunţarea hotărârii, cărora li se poate comunică motivarea hotărârii pronunţate de instanţa, dacă nu cumva chiar fără sa ceara în scris acest lucru, pe când părţilor lipsa nu”. Reprezentantul autorului excepţiei considera, de asemenea, ca, asa cum, de altfel, s-a arătat şi în literatura de specialitate, acest text încalcă principiul egalităţii părţilor prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi pe cel referitor la libertatea de exprimare prevăzut la art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 este, în opinia sa, perimata, din moment ce nu a fost aprobată de Parlament de mai bine de doi ani. Se solicita admiterea excepţiei cel puţin cu privire la pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998.Reprezentantul Ministerului Public arata ca, prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, Curtea Constituţională a apreciat ca prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu încalcă nici una din dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se mai arata ca, dacă prin lege s-a fixat un termen pentru depunerea ordonanţelor spre aprobare la Parlament, nu acelaşi lucru se poate spune despre aprobarea acestora de către Parlament, pentru care legea nu a fixat un termen în care acesta sa aprobe o ordonanţa. În sfârşit, reprezentantul Ministerului Public considera ca, în ceea ce priveşte critica adusă prevederilor art. 261 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, aceasta constituie, în realitate, o propunere de lege ferenda, textul în sine nefiind contrar Constituţiei. În concluzie, se solicita respingerea excepţiei, ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 116/1997, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Silvia Lup.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considera ca Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala, în ansamblul ei, invocand mai multe motive pe care le raportează la dispoziţiile Constituţiei, astfel:1. Ordonanţa încalcă prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementează un domeniu care face obiectul legii organice.2. Ordonanţa este perimata prin neadoptarea ei de către Parlament, cu toate ca au trecut doi ani de la publicarea acesteia. În aceste condiţii au fost incalcate: dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare; dispoziţiile art. 114 alin. (5), care prevăd ca aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face prin lege; dispoziţiile art. 113, potrivit cărora legiferarea fără votul Parlamentului se poate face numai în cazul angajării răspunderii Guvernului; precum şi dispoziţiile art. 77 alin. (2) şi cele ale art. 113 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece Preşedintele României este astfel privat de posibilitatea de a cere Parlamentului reexaminarea legii.3. Dispoziţiile ordonanţei potrivit cărora hotărârile judecătoreşti pronunţate la fond şi în apel trebuie motivate doar dacă sunt atacate încalcă prevederile art. 126 din Constituţie, referitoare la publicitatea şedinţelor de judecată.4. Normele procedurale modificate sau introduse prin ordonanţa criticata încalcă şi prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la dreptul de acces la informaţii de interes public.5. Dispoziţiile ordonanţei, potrivit cărora motivarea hotărârilor pronunţate la fond sau în apel se comunică doar în cazurile în care au fost atacate cu apel sau cu recurs, încalcă şi principiul accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie.6. Autorul excepţiei mai susţine ca prevederile legale criticate încalcă şi dispoziţiile art. 47 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, având în vedere ca "pentru dreptul elementar de a cunoaşte motivarea unei hotărâri impricinatul este obligat sa petitioneze, adică sa declare o cale de atac".Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată, având în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (1), cele ale art. 107 şi cele ale art. 114 din Constituţie, apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata. Se mai arata ca "ordonanţele au caracter tranzitoriu şi interimar".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, spre a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca în mod constant Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998. În acest sens se menţionează, între altele, Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, şi Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999. În consecinţa, se considera ca excepţia este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului excepţiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă.Autorul excepţiei a invocat mai multe motive de neconstituţionalitate a acestui act normativ, pe care le-a raportat la diferite dispoziţii din Legea fundamentală. Textele constituţionale considerate a fi incalcate sunt următoarele:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 31 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.(2) Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal."; … – Art. 47: "(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. … (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxa. … (4) Autorităţile publice au obligaţia sa răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."; … – Art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii.";– Art. 77 alin. (2): "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.";– Art. 113 alin. (4): "În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comuna a celor două Camere.";– Art. 114 alin. (5): "Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).";– Art. 126: "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege."Examinând excepţia, Curtea constata ca motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei sunt identice cu cele din Dosarul nr. 206/1999 al acestei Curţi, în care sesizarea s-a făcut tot de Tribunalul Sibiu. În acel dosar Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000. Cu acel prilej Curtea, analizând fiecare motiv de neconstituţionalitate invocat, a reţinut următoarele:a) Curtea Constituţională a constatat, în jurisprudenta sa, ca Legea fundamentală nu a instituit obligaţia ca reglementările în materie de procedura civilă să se stabilească prin lege organică. … b) Susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia ordonanţa neaprobata în sesiunea parlamentară în care a fost depusa trebuie considerată neconstitutionala şi inaplicabila, nu se întemeiază pe nici o prevedere constituţională. … c) Prevederile art. 77 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţa în cauza, întrucât acestea se referă la legi, iar ordonanţele îşi produc efectele proprii până când sunt aprobate sau respinse prin lege. … d) Prevederile art. 113 din Constituţie, referitoare la angajarea răspunderii de către Guvern pentru un proiect de lege, nu au incidenţa în cauza şi nu au nimic comun cu reglementarea delegării legislative, prin abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. … e) Motivarea sau nemotivarea hotărârilor nu are nici o înrâurire asupra respectării principiului privind caracterul public al şedinţelor de judecată, consacrat în art. 126 din Constituţie. Acest principiu vizează timpul şi locul desfăşurării şedinţelor de judecată, iar nu şi documentele întocmite în timpul acestora. … f) De asemenea, prin motivarea numai a hotărârilor care sunt atacate cu apel sau cu recurs nu se încalcă dispoziţiile art. 31 alin. (1), referitoare la accesul la informaţii de interes public, întrucât datele ce rezultă din dosarele aflate în curs de judecată la instanţe nu sunt, în general, destinate publicităţii, dar soluţiile pronunţate pot fi aduse la cunoştinţa publică prin orice mijloace legale. În acelaşi timp, toate părţile procesului, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului. … g) Susţinerea autorului excepţiei ca prin necomunicarea motivarii hotărârilor se ingradeste accesul liber la justiţie prevăzut la art. 21 din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece partea nemultumita poate exercita, în termen rezonabil, calea de atac – apel sau recurs -, iar după primirea motivarii hotărârii atacate are posibilitatea, tot în termen rezonabil, sa motiveze propriul apel sau recurs, combatand motivele avute în vedere de instanţa. … h) Referitor la încălcarea dreptului de petiţionare, prevăzut la art. 47 din Constituţie, s-a arătat ca dreptul de petiţionare al cetăţenilor şi soluţionarea petitiilor de către autorităţile publice constituie un domeniu diferit şi o procedură de urmat aparte faţă de cererile adresate justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de soluţionare a litigiilor de către instanţele de judecată, corespunzătoare diferitelor grade şi faze ale judecaţii. … Considerentele deciziei de mai sus sunt valabile şi în prezenta cauza, astfel ca, neintervenind nici un element nou care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Silvia Lup în Dosarul nr. 116/1997 al Tribunalului Sibiu.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 aprilie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu─────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește