DECIZIE nr. 77 din 22 aprilie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procuror Constantin Burada – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursurilor declarate de Adam Doina (Dosarul nr. 67C/1996), Marcu Vasile (Dosarul nr. 68C/1996) şi Niculae Teodor (Dosarul nr. 83C/1996) împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996*).––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 15 aprilie 1997, concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 22 aprilie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de Marcu Vasile în Dosarul nr. 3.646/1995 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă. Prin decizia respectiva s-au respins ca vadit nefondate şi excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicate de Marcu Vasile în acelaşi dosar şi de Adam Doina şi Niculae Teodor în dosarele nr. 2.658/1995 şi nr. 3.421/1995 ale instanţei supreme. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţională a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Referitor la dispoziţiile art. 330^1 din acelaşi cod, s-a reţinut ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea a constatat ca aceste prevederi sunt neconstituţionale, în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.Împotriva acestei decizii au declarat recurs Marcu Vasile, Adam Doina şi Niculae Teodor.Marcu Vasile critica decizia completului de fond pentru următoarele motive:– soluţionarea excepţiei făcându-se fără citarea părţilor, n-a avut posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, incalcandu-se astfel dreptul sau constituţional;– dreptul procurorului general de a declara "oricând" recurs în anulare aduce atingere principiilor autorităţii lucrului judecat şi al stabilitatii hotărârilor judecătoreşti;– soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate este nemotivată.Adam Doina, prin recursul declarat, invoca următoarele motive:– violarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, raportate la dispoziţiile art. 23-26 din aceeaşi lege, art. 1 alin. (3), art. 20 şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, întrucât completul de judecată a împărţit fără vreo justificare legală perioada de aplicare a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă în doua subperioade, şi anume: a) o subperioada privind hotărârile pronunţate înainte de 26 iulie 1993, care au fost atacate cu recurs în anulare, şi, în acest caz, textul art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional; şi b) hotărârile pronunţate după 26 iulie 1993, atacate cu recurs în anulare, pentru care textul îşi păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea soluţiei;– interpretarea data textului de lege este eronată, deoarece nu s-a sesizat ca dispoziţia privind introducerea recursului în anulare "oricând" încalcă principiul neretroactivitatii legii, reglementat de Constituţie;– s-a încălcat principiul egalităţii părţilor în proces, întrucât i s-a dat dreptul procurorului general sa folosească în exclusivitate o cale de atac, deşi la nici o faza din proces procurorul nu a fost prezent;– la rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996, s-au încălcat o serie de convenţii internaţionale ratificate de România, şi anume: Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din anul 1948, pactele internaţionale privind drepturile civile şi economice ale omului, Convenţia europeană a drepturilor omului;– completul de judecată nu a sesizat ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă principiul autorităţii lucrului judecat şi pe cel al stabilitatii hotărârilor judecătoreşti;– prin art. 330 din Codul de procedură civilă s-a încălcat principiul justiţiei europene, denumit "al egalităţii armelor", care reclama o egalitate de drept procesual între Ministerul Public şi celelalte părţi litigante, pentru ca, potrivit legii, numai procurorul general poate introduce recurs în anulare.Prin recursul declarat, Niculae Teodor susţine ca decizia atacată este nelegală şi netemeinica, pentru următoarele motive:– în rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a încălcat regula fundamentală a oralitatii, publicităţii şi contradictorialităţii, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, la care România a aderat, regula potrivit căreia "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil şi în mod public", şi art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie;– art. 330 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece încalcă principiul de baza al procesului civil al disponibilităţii procesuale, pe care l-a invocat, dar nu s-a răspuns la acest motiv.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Critica privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate fără citarea părţilor, facuta de recurentii Marcu Vasile şi Niculae Teodor, este neîntemeiată, deoarece excepţia a fost rezolvată în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, în cazul în care judecătorul-raportor considera ca excepţia este vadit nefondata sau încalcă prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, completul de judecată poate să hotărască, cu unanimitate de voturi, respingerea excepţiei fără citarea părţilor. Dreptul de apărare al părţilor în promovarea intereselor lor nu este încălcat cat timp acestea au posibilitatea atacarii deciziei, astfel pronunţată, cu recurs, care se judeca întotdeauna cu citarea părţilor şi în şedinţa publică. În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, şi din Decizia nr. 77 din 25 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 26 iulie 1996.Motivul de recurs prin care se susţine de către Marcu Vasile şi Adam Doina ca au fost incalcate principiile autorităţii lucrului judecat şi al stabilitatii hotărârilor judecătoreşti este, de asemenea, neîntemeiat, deoarece acestea nu sunt principii constituţionale. Dar şi în situaţia în care s-ar face abstractie de acest lucru, este de observat ca hotărârile definitive şi irevocabile pot fi atacate şi pe alte cai, cum ar fi contestaţia în anulare şi revizuirea.Nici motivul privind nemotivarea deciziei de fond, invocat de Marcu Vasile, nu este întemeiat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, astfel încât o prevedere legală nu poate fi constituţională într-o cauza şi neconstitutionala în alta cauza, cat timp legitimitatea sa constituţională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispoziţiile sau la principiile constituţionale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecinţa, referirea la decizii anterioare prin care Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii textelor legale atacate din Codul de procedură civilă nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale.De asemenea, nu este intemeiata nici critica facuta de recurenta Adam Doina, potrivit căreia exercitarea numai de către procurorul general a recursului în anulare aduce atingere principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Acest principiu priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legilor şi autorităţilor publice şi nu egalitatea de tratament juridic între cetăţeni şi autorităţile publice. Ministerul Public este o astfel de autoritate, care exercită atribuţii şi nu drepturi subiective, iar declararea de către Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea principiului separaţiei puterilor sau săvârşirea de către judecători a unei infracţiuni legate de hotărârile atacate pe aceasta cale. În schimb, părţile, potrivit art. 41 şi următoarele din Codul de procedură civilă, urmăresc realizarea unui drept subiectiv. Competenţa Ministerului Public nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor şi dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii pentru părţile dintr-un proces a accesului la toate căile extraordinare de atac.Pentru aceleaşi considerente nu poate fi primit nici motivul de recurs invocat de Niculae Teodor, referitor la încălcarea principiului disponibilităţii procesuale.De asemenea, este neîntemeiată şi critica facuta de recurentii Adam Doina şi Niculae Teodor, în sensul că prevederile atacate sub aspectul constituţionalităţii ar încalcă art. 20 din legea fundamentală, art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi principiul "egalităţii armelor". Dispoziţiile art. 330 şi ale 330^1 din Codul de procedură civilă au fost examinate şi în raport cu reglementările internaţionale invocate, iar Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, modificată prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, pe care se întemeiază decizia recurată, a reţinut ca textele criticate sub aspectul constituţionalităţii nu contravin acestor prevederi.În legătură cu art. 330^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constata însă ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiţii urmează a se admite recursul, a se modifica decizia atacată şi, pe fond, a se respinge excepţia, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge recursul declarat de Marcu Vasile împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 privind dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă.2. Admite recursurile declarate de Adam Doina, Marcu Vasile şi Niculae Teodor privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996, în sensul că respinge excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, fiind lipsite de obiect.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 22 aprilie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Constantin Burada–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește