DECIZIE nr. 77 din 21 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Paul Gheorghe Murăreţu în Dosarul nr. 6.814/215/2009 al Judecătoriei Craiova – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a comunicat la dosar o cerere de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare.Deliberând, Curtea respinge cererea formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.814/215/2009, Judecătoria Craiova – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Paul Gheorghe Murăreţu într-o cauză ce are ca obiect majorarea pensiei de întreţinere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate nu individualizează vârsta descendentului îndreptăţit la plata pensiei de întreţinere.Judecătoria Craiova – Secţia civilă reţine că, deşi art. 86 alin. 3 din Codul familiei se referă la descendentul minor, legiuitorul nu a avut în vedere excluderea descendentului major de la dreptul de întreţinere, ci doar se prezumă absolut starea de nevoie a minorului până la împlinirea vârstei majoratului. Împrejurarea continuării studiilor de către copilul devenit major, care, în principiu, nu permite angajarea şi realizarea de venituri din muncă, echivalează cu starea de nevoie prevăzută de art. 86 alin. 2 din Codul familiei, derivând din satisfacerea unor cerinţe de ordin social.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că fundamentul obligaţiei de întreţinere îl constituie relaţiile de familie şi regulile de convieţuire socială, care presupun solidaritate între membrii acesteia. Totodată, apreciază că în prezenta speţă se pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, aspect ce ţine de competenţa instanţei de judecată. În fine, consideră că dispoziţiile constituţionale ale art. 20 nu sunt incidente.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:– Art. 86: "Obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, părinţi şi copii, cel care adoptă şi adoptat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege.Are drept la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci.Descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.";– Art. 94: "Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil.Examinând excepţia, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:În ipoteza desfacerii căsătoriei prin divorţ, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copilului se stabilesc, prin hotărârea de divorţ, chiar dacă părţile nu au făcut cerere în acest sens. Faptul încredinţării copilului unuia dintre părinţi, cu mijloace suficiente de trai, nu îl scuteşte pe celălalt părinte de a contribui la cheltuielile de întreţine a copilului. Aceasta, deoarece ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor.Potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2 din Codul familiei, obiectul acestei obligaţii îl formează asigurarea mijloacelor necesare întreţinerii, precum şi a celor necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor. Stabilirea obligaţiei de întreţinere se poate face în funcţie de veniturile părintelui obligat, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, ce prevăd că "întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti", iar "instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte".În cazul în care întreţinerea este datorată de către părinţi care obţin venituri din muncă, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime până la care se poate stabili nivelul obligaţiei de întreţinere, ţinând seama de numărul de copii ce urmează a beneficia de acest drept.Art. 86 alin. 2 din Codul familiei prevede faptul că are dreptul la întreţinere numai acela care se află în stare de nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci. Or, împrejurarea continuării studiilor de către copilul devenit major, care nu permite angajarea şi realizarea de venituri din muncă, echivalează cu starea de nevoie prevăzută de art. 86 alin. 2 din Codul familiei, derivând din satisfacerea unor cerinţe de ordin social.Totodată, prevederile criticate din Codul familiei trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora pensia de urmaş se acordă copiilor care îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, făcându-se aplicarea principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem esse debet.Aşa încât, având în vedere faptul că acolo unde există aceeaşi raţiune trebuie să existe aceeaşi soluţie, prevederile criticate din Codul familiei se aplică, deopotrivă, şi copiilor majori.De altfel, potrivit art. 101 din Codul familiei, "părinţii sunt datori să îngrijească de persoana copilului".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Paul Gheorghe Murăreţu în Dosarul nr. 6.814/215/2009 al Judecătoriei Craiova – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2010.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește