DECIZIE nr. 77 din 20 mai 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorIon Bonini – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Fechete în Dosarul nr. 2.299/1998 al Curţii de Apel Oradea.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20 mai 1999.La apelul nominal se constata lipsa părţilor: Adrian Fechete, Direcţia Regionala Vamală Oradea, Costel Vancea, Gheorghe Carlea, Petru Teodor Gavrilut, Liana Sorina Ban, Ioan Naca, Ioan Sandor, Valeriu Dumitru Peret, Arpad Peter Farkas, Floare Florutiu, Virgil Radu Petrica, Ioan Boldis şi Daniela Tartea.Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, apreciind ca, deşi criteriul plafonului valoric prevăzut la art. 146 din Codul penal nu este în concordanta cu evoluţia inflaţiei, aceasta nu contravine nici unui principiu constituţional. Totodată Curtea Constituţională a mai constatat şi prin alte decizii ca prevederile criticate sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 ianuarie 1999 Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Fechete.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine ca, în prezent, o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei, care constituie "consecinţe deosebit de grave", în sensul art. 146 din Codul penal, nu mai este de actualitate, astfel ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale. Se precizează ca, la nivelul unităţii pagubite, care încasează zilnic sute de milioane de lei cu titlu de taxe, o sumă mai mare de 50.000.000 lei nu produce nici o consecinţa deosebit de grava pentru patrimoniul acesteia şi nici o perturbare deosebit de grava a activităţii ei. Se solicita, totodată, Curţii Constituţionale să se pronunţe dacă în aceasta situaţie se menţin dispoziţiile art. 146 din Codul penal sau acest cuantum trebuie apreciat în funcţie de mărimea patrimoniului societăţii pagubite ori, de la caz la caz, avându-se în vedere şi situaţia monedei naţionale, care, de la data modificării art. 146 din Codul penal, prin Legea nr. 140/1996, s-a devalorizat de aproximativ 4 ori, conform indicelui de inflaţie comunicat de Direcţia Judeteana de Statistica Bihor.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa de judecată apreciază ca aceasta este nefondata. Autorul excepţiei a fost condamnat, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată, care a produs consecinţe deosebit de grave, la 11 ani închisoare şi la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) din Codul penal. Totodată inculpatul a fost obligat sa plătească părţii civile, Direcţia Regionala Vamală Oradea, suma de 123.807.824,50 lei despăgubiri civile, împreună cu dobânda legală aferentă.Prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, textul art. 146 din Codul penal, care defineste consecinţele deosebit de grave, a fost modificat în sensul că „prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile publice la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice”. Din actele dosarului rezultă ca paguba cauzată prin infracţiunea săvârşită a fost în suma de 123.807.825,60 lei, ceea ce, în raport cu dispoziţiile art. 146 din Codul penal, constituie o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei adusă unei autorităţi publice şi echivaleaza totodată cu o perturbare deosebit de grava adusă activităţii acesteia. Chiar dacă unitatea încasează zilnic sute de milioane de lei cu titlu de taxe, paguba cauzată de inculpat are caracter de consecinţe deosebit de grave. Deşi moneda naţionala s-a devalorizat de aproximativ 4 ori de la data modificării art. 146 din Codul penal, acest text îşi păstrează actualitatea, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere primit din partea Guvernului se apreciază ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal sunt constituţionale. Prin aceste dispoziţii legiuitorul a stabilit doua criterii: valoarea pagubei materiale produse prin infracţiune şi gravitatea perturbarii activităţii unei persoane juridice sau fizice. Aceste criterii nu contravin nici unei dispoziţii din Constituţie. Totodată însă se apreciază, în punctul de vedere al Guvernului, ca, deşi dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu sunt neconstituţionale, modificarea acestora apare totuşi ca necesară pentru a se asigura o corecta individualizare a pedepselor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a motivelor formulate în dosarul cauzei de autorul excepţiei rezultă ca acesta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal, solicitând Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra modalitatii de apreciere a cuantumului de 50.000.000 lei, stabilit de acest text, fără însă a se indica nici o norma constituţională în raport cu care aceste dispoziţii sunt considerate neconstituţionale.1. Analizând aceasta sesizare, Curtea retine ca, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor normative prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”, iar art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că „Sesizările trebuie făcute în forma scrisă şi motivate”.În speta însă excepţia de neconstituţionalitate nefiind motivată, examinarea constituţionalităţii textului criticat nu ar putea fi facuta decât prin încălcarea dispoziţiilor legale menţionate. Jurisprudenta Curţii Constituţionale este constanta în acest sens. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, se arata ca „neindicarea de către autorul excepţiei a normelor constituţionale în raport cu care considera ca sunt neconstituţionale dispoziţiile legale atacate constituie, de asemenea, un motiv de respingere, întrucât excepţia ridicată nu constituie, în sensul constituţional al termenului, o excepţie de neconstituţionalitate. Dacă instanţa de contencios constituţional s-ar socoti competenţa să se pronunţe asupra unei asemenea excepţii, ea s-ar substitui părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate ridicat, exercitând astfel din oficiu controlul de constituţionalitate, ceea ce este inadmisibil”.De asemenea, în Decizia nr. 29 din 10 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, Curtea Constituţională a arătat ca "potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentală şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională se pronunţa asupra prevederii legale atacate numai în limitele sesizării”. În consecinţa, constituie un motiv de respingere a excepţiei neindicarea dispoziţiei constituţionale în raport cu care textul de lege atacat este criticat. Controlul din oficiu este inadmisibil, atâta timp cat examinarea pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare.2. Indiferent însă de considerentele de mai sus, Curtea Constituţională retine ca art. 146 din Codul penal prevede: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice."Din analiza acestor dispoziţii rezultă ca art. 146 din Codul penal cuprinde o norma cu caracter explicativ prin care se lamureste înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave. Aceasta reglementare este necesară cu atât mai mult cu cat legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstantial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni, cum ar fi: furtul calificat, tâlhăria, înşelăciunea, delapidarea, distrugerea calificată etc.Susţinerile autorului excepţiei cu privire la reaprecierea criteriului valoric de 50.000.000 lei corespund realităţii. În condiţiile actuale, ca urmare a devalorizarii monedei naţionale, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146 din Codul penal care determina înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave nu mai constituie o valoare în raport cu care se impune un regim sanctionator mai sever. Rezolvarea acestei situaţii se poate realiza prin modificarea acestei norme juridice, în sensul adaptării ei la realitatile sociale actuale. Modificarea conţinutului unei norme juridice este însă o prerogativa exclusiva a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii".De altfel, prevederile art. 146 din Codul penal au mai făcut obiectul şi al altor excepţii de neconstituţionalitate, pe care Curtea Constituţională le-a soluţionat. Prin Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal. Deşi a constatat ca, într-adevăr, în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146 din Codul penal nu mai reprezintă o valoare fixa faţă de care se impune un regim sanctionator mai sever, Curtea Constituţională a precizat ca aceasta nu înseamnă ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor Constituţiei.Pe de altă parte, potrivit competentei sale, înscrisă în art. 144 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifica, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Fechete în Dosarul nr. 2.299/1998 al Curţii de Apel Oradea.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 1999.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește