DECIZIE Nr. 77*) din 13 septembrie 1995

Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 16 din 20 februarie 1996, publicată la pag. 12.Florin Bucur Vasilescu – preşedinteIoan Deleanu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistent,Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, invocată de Societatea Comercială „Avicola” – S.A Codlea în Dosarul nr. 2.700/1993 al Tribunalului Braşov.La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, se constata lipsa părţilor.Procedura îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 aprilie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 2.700/1993 al Tribunalului Braşov, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 76/1992, invocată de pirita-debitoare Societatea Comercială „Avicola” – S.A. Codlea. În susţinerea excepţiei se arata ca art. 10 din Legea nr. 76/1992 încalcă dispoziţiile art. 41 şi ale art. 135 din Constituţie, întrucît, prin reglementarea obiectata, „se constituie o procedură arbitrară de constatare (care este în fapt o simpla şi necontrolata modificare) a incapacităţii de plată, cu consecinţa (potrivit art. 11 şi 12 din acelaşi act normativ) anulării dreptului de dispoziţie al proprietarului, acesta putind fi pus în situaţia extrema a blocarii activităţii şi chiar a deposedarii, pentru un debit care poate fi sau nu real”.Reclamanta-creditoare Societatea Comercială "Avicola" – S.A. Braşov a susţinut ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin modificarea Legii nr. 76/1992, prin care se acordă dreptul creditorului de a-şi recupera creanta nu numai din mijloacele băneşti ale debitorului, ci şi din alte elemente ale patrimoniului sau, se urmăreşte evitarea blocajului financiar în lant.Instanţa, prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, opineaza pentru respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.În vederea soluţionării excepţiei, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost înaintată celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a comunică punctele lor de vedere.Guvernul apreciază excepţia neîntemeiată, aratind ca " nu poate fi admis punctul de vedere potrivit căruia art. 41 şi art. 135 din Constituţie constituie temei legal pentru sustragerea de la executarea unor obligaţii şi nesuportarea consecinţelor de natura sa-l afecteze patrimonial pe debitor".Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.În temeiul art. 53 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, s-a soluţionat şi un punct de vedere doctrinar, care este în sensul respingerii excepţiei ca nefondata.CURTEA,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale în corelatie cu Constituţia şi cu Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 3 alin. (2) şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în cauza fiind vorba de o lege ulterioară adoptării Constituţiei.În cursul soluţionării litigiului în faţa Curţii Constituţionale a rezultat ca, de fapt, în urma modificării Legii nr. 76/1992 prin Legea nr. 43/1993, este invocată neconstituţionalitatea prevederilor art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992. În sensul acestor prevederi, după punerea în întârziere a debitorului – a agentului economic considerat în incapacitate de plată -, creditorul poate cere acestuia, pe calea unei acţiuni în justiţie, fie o dată cu suma datorată, fie distinct de aceasta, penalităţile prevăzute de art. 7 din legea menţionată. În acest scop, creditorul poate solicita instanţei competente pronunţarea unei hotărâri prin care debitorul să fie obligat la plata sumei datorate şi, după caz, a penalitatilor.Curtea constata ca prevederile art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992, considerate ca neconstituţionale, nu numai că nu instituie o procedură arbitrară pentru realizarea creanţelor de la agenţii economici aflaţi în incapacitate de plată, dar, dimpotriva, consacra mijloace de protecţie a debitorului faţă de eventualele manifestări arbitrare din partea creditorului. Între acestea pot fi menţionate: punerea în întârziere a debitorului, obligarea creditorului la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive, desfăşurarea executării silite în condiţiile legii şi într-o ordine prestabilita a elementelor patrimoniale. Totodată, ideea ca dreptul de proprietate ar fi incompatibil cu procedura de urmărire silită a bunurilor care fac obiectul acestui drept şi aparţin proprietarului debitor excede prevederilor constituţionale şi tuturor celorlalte prevederi legale incidente. Procedura urmăririi silite, reglementată prin art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992, nu este decît o formă specifică a executării silite a carei reglementare-cadru se afla în legea comuna civilă.Dreptul de proprietate, ca drept subiectiv patrimonial, face parte din patrimoniu, iar acesta reprezintă totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor patrimoniale aparţinând unei persoane fizice sau juridice, privite ca o sumă de valori active şi pasive, strins legate între ele. Este ceea ce rezultă şi din prevederile art. 1.718 din Codul civil, care, deşi nu vizează explicit patrimoniul, evoca, totuşi, ideea de universalitate sau de totalitate, precizînd: "Oricine este obligat personal, este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare". Asadar, dreptul de proprietate, făcând parte din latura activa a patrimoniului, nu poate fi desprins de latura pasiva a acestuia, împreună exprimind totalitatea sau universalitatea. Schimbările valorice succesive intervenite în patrimoniu, inclusiv prin stingerea unor obligaţii, chiar pe calea urmăririi silite, nu afectează existenta sau identitatea însăşi a patrimoniului din care face parte şi dreptul de proprietate.Consacrând dreptul de proprietate şi protecţia proprietăţii private, art. 41 alin. (1) din Constituţie vizează, totodată, şi limitele exerciţiului acestuia, astfel cum sunt ele "stabilite de lege". În cadrul unor asemenea limite se înscrie şi funcţia atribuită patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor. Astfel, debitorul răspunde faţă de creditorii săi pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are cu întregul patrimoniu. Gajul general al creditorilor conferă acestora dreptul de a urmări oricare dintre bunurile ce se afla în patrimoniul debitorului, pentru a-şi realiza creanţele.Faţa de cele arătate, rezultă ca procedura urmăririi silite, reglementată de art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992, nu este neconstitutionala, cu atât mai mult cu cît titlul executoriu ce sta la baza acesteia este o hotărâre judecătorească, ale carei autoritate şi forta executorie nu pot fi ignorate. Totodată, cel urmărit silit are la indemina contestaţia la titlu sau, după caz, contestaţia la actele propriu-zise de urmărire, mijloace prin care se garantează dreptul sau la apărare, ca drept fundamental-garanţie, asociat inclusiv dreptului de proprietate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992, invocată de Societatea Comercială „Avicola” – S.A. Codlea în Dosarul nr. 2.700/1993 al Tribunalului Braşov. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 13 septembrie 1995. PREŞEDINTE, conf. univ. dr. Florin Bucur VasilescuMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește