DECIZIE nr. 769 din 18 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia salariaţilor şi consiliului de administraţie Palace din Sinaia în Dosarul nr. 3.685/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.685/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Asociaţia salariaţilor şi consiliului de administraţie Palace din Sinaia în cauza ce are ca obiect judecarea apelului declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins acţiunea privind plata unor daune contractuale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţia legală criticată, privind scutirea instituţiilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar, a cauţiunilor şi a altor taxe, încalcă principiul garantării şi ocrotirii în mod egal prin lege a proprietăţii private, indiferent de titular. Consideră că scutirea de la plata taxelor a instituţiilor publice ar fi justificată atunci când acţionează pentru încasarea veniturilor născute din raporturi de drept public, dar textul de lege criticat stabileşte "un regim juridic de protecţie discriminator pentru instituţiile publice ca titulare [ale] unui drept de proprietate privată".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea pentru instituţiile publice a unui regim juridic diferit, în privinţa plăţii taxelor, are ca scop protejarea de către stat a intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie fiind respectate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, fiind în concordanţă şi cu obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, text modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, aprobată prin Legea nr. 191/2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, respectiv, nr. 470 din 26 mai 2004. Potrivit acestor dispoziţii, „Cererile formulate de instituţia publică implicată, în legătură cu calitatea de acţionar la societăţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni, cu obligaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat.”În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că a mai fost sesizată pentru controlul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 prin numeroase excepţii, toate fiind respinse ca neîntemeiate. De exemplu, prin deciziile nr. 264 din 22 iunie 2004 şi nr. 629 din 3 octombrie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, respectiv, nr. 917 din 10 noiembrie 2006, Curtea a reţinut că scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru este un atribut suveran al legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează nici dreptul de proprietate privată şi nici egalitatea în drepturi. Totodată, a mai reţinut că scutirea instituţiilor publice implicate în privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legătură a acţiunilor în justiţie, pentru care textul criticat prevede scutirea, cu bugetul de stat, precum şi cu interesul general pe care-l prezintă instituţiile publice.Soluţiile şi considerentele deciziilor anterioare sunt valabile şi în prezenta cauză, nerelevându-se elemente sau motive noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.În plus, Curtea reţine că în procesul de privatizare nu sunt implicate doar instituţii publice de la nivel central, ci şi autorităţi ale administraţiei publice locale, acţiunile introduse în justiţie de aceste autorităţi având strânsă legătură cu bugetele locale.În consecinţă, dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia salariaţilor şi consiliului de administraţie Palace din Sinaia în Dosarul nr. 3.685/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește