DECIZIE nr. 766 din 24 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Orlandi Investment" S.R.L. din Sânnicolau Mare în Dosarul nr. 7.031/325/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.031/325/2007, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Orlandi Investment" – S.R.L. din Sânnicolau Mare cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 10.080/2007 şi încheierilor din 27 septembrie 2007 şi 17 ianuarie 2008 pronunţate de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 7.031/325/2007.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1). În acest sens, arată că "efectele textului în discuţie au încetat în momentul interzicerii prin art. 133 din Statutul Profesiei de Avocat a onorariilor minimale. Or, aplicarea lui de către Judecătoria Timişoara în speţa de faţă echivalează cu ultraactivitatea textului". De asemenea, consideră că, în contextul în care acesta se aplică în faza executării silite, instanţa este îndrituită să diminueze doar onorariul de avocat, nu şi pe cel de executor judecătoresc.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA ,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."Autorul excepţiei consideră că acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile constituţionale sus-menţionate. Astfel, prin Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, Curtea Constituţională a statuat că textul de lege criticat este constituţional. Această soluţie este în sensul celor arătate şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea urmează a fi recuperate în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.Cu privire la motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că, soluţionând o critică referitoare la o presupusă discriminare între două categorii de liber-profesionişti, şi anume experţii, pe de o parte, şi avocaţii, pe de altă parte, a statuat că situaţiile respective sunt diferite, tratamentul diferit aplicat fiind justificat, astfel că nu este înfrânt art. 16 alin. (1) din Constituţie.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi se impune a fi menţinută, chiar dacă în prezenta cauză este vorba de onorarii stabilite în faza de executare silită a hotărârii judecătoreşti.Cât priveşte ultraactivitatea textului de lege criticat, Curtea constată că Legea fundamentală nu interzice ultraactivitatea legii vechi, ci doar retroactivitatea legii noi, astfel că nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2).Curtea observă că art. 133 din Statutul profesiei de avocat nu exclude existenţa tabloului onorariilor minimale şi maximale, onorarii care se stabilesc în limitele legii, acest text interzicând fixarea onorariilor de către organele profesiei, iar nicidecum de către instanţele judecătoreşti.De altfel, prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE :Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Orlandi Investment" – S.R.L. din Sânnicolau Mare în Dosarul nr. 7.031/325/2007 al Tribunalului Timiş Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește