DECIZIE nr. 766 din 18 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Niculae Stănescu în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, arătând că dispoziţiile art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 îl nedreptăţesc, întrucât a avut o contribuţie la asigurările sociale mai mare decât cea corespunzătoare salariului minim brut pe economie, dar, pentru perioada cuprinsă între 2 martie 1955 şi 16 septembrie 1957, când nu poate dovedi drepturile salariale obţinute, pensia îi este calculată, potrivit legii, în raport cu salariul minim. Prin urmare, consideră că legea ar trebui să prevadă o valoare de referinţă mai mare pentru calculul pensiilor.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu este discriminatoriu, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce se încadrează în ipoteza pe care o reglementează. De asemenea, situaţia obiectiv diferită avută în vedere, anume imposibilitatea dovedirii drepturilor salariale obţinute într-o anumită perioadă, justifică tratamentul juridic diferenţiat faţă de ceilalţi pensionari. În sfârşit, arată că art. 41 alin. (4) din Constituţie, invocat în motivarea scrisă de către autorul excepţiei, nu are incidenţă în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de Niculae Stănescu cu prilejul soluţionării contestaţiei privind decizia de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, arată că nu îi poate fi imputat faptul că pentru perioada cuprinsă între 2 martie 1955 şi 16 septembrie 1957 drepturile salariale nu i-au fost înscrise în carnetul de muncă şi nu consideră că este echitabil ca la calculul pensiei legea să prevadă raportarea la salariul minim brut pe economie, deşi a avut venituri mai mari decât acest nivel şi a contribuit, în consecinţă, proporţional cu veniturile realizate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că art. 41 alin. (4) din Constituţie nu se referă la drepturile de asigurări sociale, despre care este vorba în speţă. De asemenea, arată că cel care contestă decizia de pensionare are posibilitatea ca, prin intermediul instanţelor de judecată, să utilizeze toate mijloacele pentru a-şi dovedi drepturile sale, inclusiv martori şi prezumţii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat are în vedere o situaţie obiectivă, ce justifică soluţia legislativă adoptată, însă nimic nu-l împiedică pe contestator să facă dovada drepturilor sale în faţa instanţei de judecată. De asemenea, arată că art. 41 alin. (4) din Constituţie nu are incidenţă în cauză.Avocatul Poporului consideră că nu este întemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, având în vedere că stabilirea unui anumit tip de salariu ce se ia în calcul la stabilirea pensiei a fost determinată de o situaţie obiectivă în care nu se poate cunoaşte salariul efectiv obţinut, iar luarea în calcul a salariului minim pe ţară a fost opţiunea liberă a legiuitorului, conform art. 47 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.Curtea constată că, ulterior sesizării sale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007. Potrivit art. III alin. (1) din ordonanţă, modificările aduse alin. (2) al art. 161 din Legea nr. 19/2000 s-au aplicat începând cu data de 1 iulie 2007, astfel că, în prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare: „În condiţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă.”În acelaşi timp însă Curtea observă că, prin modificările ce au fost aduse Legii nr. 19/2000 de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007, legiuitorul a instituit o reglementare specială pentru acele persoane care, asemenea autorului excepţiei, au realizat venituri anterior datei de 1 ianuarie 1963 şi care, din motive neimputabile lor, nu pot dovedi drepturile salariale realizate. Aceste dispoziţii sunt cuprinse în art. 161 alin. (3) şi au următorul conţinut: „(3) Fac excepţie de la aplicarea prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963 pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează:a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale; … b) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite; … c) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962, în situaţia în care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultă, pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel prevăzut la lit. b)." … Întrucât dispoziţiile art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 păstrează, în esenţă, soluţia legislativă criticată şi sunt aplicabile ipotezei în care se găseşte autorul excepţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii de lege.În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (4) din Constituţie, ce se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, respectiv la egalitatea între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte remunerarea muncii.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că noua reglementare, instituită prin modificările aduse Legii nr. 19/2000 de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007, vine în ajutorul persoanelor care au realizat venituri anterior datei de 1 ianuarie 1963 prin instituirea unui tratament egal pentru toate persoanele aflate în această ipoteză. Astfel, art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevede acordarea unui punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat atât în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite, ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, cât şi în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite. Mai mult, venind în sprijinul celor care, prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare, au obţinut un număr de puncte mai mic decât cel al persoanelor care nu au putut dovedi drepturile salariale obţinute, legea acordă de asemenea un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962. În sfârşit, pentru a proteja drepturile câştigate deja de titularii dreptului de pensie, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007 prevede că „În cazul în care, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1), din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se păstrează punctajul mediu anual, respectiv cuantumul avantajos.”Prin urmare, Curtea reţine că autorul excepţiei, care nu poate dovedi drepturile salariale realizate în perioada cuprinsă între 2 martie 1955 şi 16 septembrie 1957, nu se află, potrivit legii, într-o situaţie diferită faţă de celelalte persoane care, pentru aceeaşi perioadă, nu pot face dovada salariilor obţinute, astfel că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.În ceea ce priveşte critica adusă soluţiei pe care legea a adoptat-o sub aspectul veniturilor salariale ce se iau în calcul la stabilirea stagiului de cotizare, respectiv al punctajului ce se acordă pentru fiecare lună de cotizare, potrivit noii reglementări instituite de art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că acest aspect ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, în baza prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora dreptul la pensie, ca şi la alte forme de asigurări şi de asistenţă socială se exercită în condiţiile prevăzute de lege.În sfârşit, Curtea observă că soluţia legislativă criticată, ce reglementează drepturi de asigurări sociale, nu are nicio legătură cu dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Constituţie, care se referă la egalitatea între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte remunerarea muncii şi care are în vedere înlăturarea discriminărilor pe criteriul sexului în raporturile specifice dreptului muncii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Niculae Stănescu în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește