DECIZIE nr. 765 din 7 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Augustin Boariu în Dosarul nr. 17.520/2005 al Judecătoriei Cluj-Napoca.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 17.520/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Augustin Boariu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligarea conducătorului unui autovehicul, suspectat că se află în stare de ebrietate, de a produce o probă biologică împotriva sa este în contradicţie cu textele constituţionale şi din actele internaţionale, potrivit cărora acuzatul poate să-şi formuleze apărările faţă de acuzaţiile care i se aduc, fără a contribui la propria incriminare. În opinia autorului excepţiei simpla constatare a valorii alcoolemiei, în afara cadrului procesual, printr-un buletin de analiză toxicologică, indiferent de denumire, nu poate avea valoarea unui mijloc de probă, deoarece excedează cadrului urmăririi penale.Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Arată că recoltarea de probe biologice reprezintă un mod de constatare a infracţiunii şi nu se poate realiza decât cu acordul expres al persoanei în cauză, care are posibilitatea contestării rezultatelor buletinului de analiză toxicologică.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu conţine norme contrare dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care incriminează fapta constând în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se constată însă că acesta critică în realitate prevederile alin. (4) al art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora „Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani”. În legătură cu aceste dispoziţii se susţine că prin constrângerea impusă conducătorului unui autovehicul „de a produce o probă biologică împotriva sa” se încalcă prevederile constituţionale, precum şi cele din actele internaţionale invocate.Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002.În motivarea excepţiei se invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, în art. 23 alin. (11) şi (12) privitoare la prezumţia de nevinovăţie şi la legalitatea pedepsei, precum şi în art. 24 privind dreptul la apărare.Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, şi a art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul privind drepturile civile şi politice, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni are dreptul să nu fie silită să mărturisească împotriva sa înseşi sau să se recunoască vinovată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în raport de prevederile constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2) şi ale art. 23 alin. (11), invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 493 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi nici pe cele ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi la legalitatea pedepsei.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei în sensul că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducătorului auto la producerea unei probe împotriva lui însuşi. Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa că dreptul persoanei de a nu se autoincrimina nu este absolut, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care există independent de voinţa suspectului, de exemplu, documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge şi de urină, ca şi de ţesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (Cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996). Aşa fiind, Curtea constată că este neîntemeiată critica formulată în prezenta cauză, referitoare la încălcarea art. 14 paragraful 3 lit. g) din Pactul privind drepturile civile şi politice, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni are dreptul să nu fie silită să mărturisească împotriva sa înseşi sau să se recunoască vinovată.În plus, în prezenta cauză este invocată şi încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, în legătură cu care Curtea constată că nu sunt lezate prin textele de lege criticate, întrucât cel în cauză are deplina libertate de a uza, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile ce caracterizează aceste drepturi.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Augustin Boariu în Dosarul nr. 17.520/2005 al Judecătoriei Cluj-Napoca.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește