DECIZIE nr. 765 din 12 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Vlad Andonie şi Constantin Elisei în Dosarul nr. 3.821.1/102/2007 al Curţii de Apel Târgu-Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.821.1/102/2007, Curtea de Apel Târgu-Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Adrian Vlad Andonie şi Constantin Elisei într-o cauză având ca obiect o contestaţie în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 şi art. 21 alin. (3), precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că, "potrivit acestor texte legale, o hotărâre irevocabilă susceptibilă de executare silită poate fi desfiinţată "oricând înainte de executare", fiind astfel vorba de o condiţie pur potestativă din partea debitorului şi, pe cale de consecinţă, de un termen de atac vădit neprecizat".Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:– Art. 318 alin. 1 teza a doua: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";– Art. 319 alin. 2 teza întâi: "Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă."Autorii excepţiei susţin că aceste texte de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) – Accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 – Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză, s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004.Cu acel prilej, Curtea a reţinut că acest text de lege reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs.Aceste dispoziţii de lege nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. De asemenea, aceste dispoziţii de lege constituie o garanţie a aplicării art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă care stabilesc că, în cazul hotărârilor judecătoreşti susceptibile de executare silită, contestaţia în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite. Acest fapt nu înseamnă că nu există o limitare în timp a introducerii contestaţiei, în condiţiile în care dreptul de a cere executarea silită poate fi exercitată doar în termenul general de prescripţie prevăzut de lege.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 teza a doua şi art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Vlad Andonie şi Constantin Elisei în Dosarul nr. 3.821.1/102/2007 al Curţii de Apel Târgu-Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește