DECIZIE nr. 764 din 24 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în Dosarul nr. 1.991/62/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "Pro Roman" – S.A., prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.019D/2008, nr. 1.134D/2008, nr. 1.135D/2008, nr. 1.182D/2008 şi nr. 1.183D/2008, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 1.990/62/2008, nr. 139/64/2008, nr. 285/64/2008, nr. 1.996/62/2008 şi nr. 1.992/62/2008 ale aceleiaşi instanţe.La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "Pro Roman" – S.A., prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.019D/2008, nr. 1.134D/2008, nr. 1.135D/2008, nr. 1.182D/2008 şi nr. 1.183D/2008 la Dosarul nr. 1.018D/2008, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societăţii Comerciale "Pro Roman" – S.A. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, deoarece legiuitorul are deplină legitimitate constituţională în reglementarea impozitelor şi taxelor locale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, arătând că legea este cea care stabileşte impozitele şi taxele locale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 4 aprilie 2008, 9 aprilie 2008 şi 18 aprilie 2008, pronunţate în dosarele nr. 1.991/62/2008, nr. 1.990/62/2008, nr. 139/64/2008, nr. 285/64/2008, nr. 1.996/62/2008 şi nr. 1.992/62/2008, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în cauze ce au ca obiect judecarea „excepţiei de nelegalitate act administrativ”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003, care „obligă în anumite condiţii din sfera concurenţei autorităţii administraţiei publice locale să nu stabilească taxe şi impozite pentru terenurile şi clădirile situate în parcurile industriale”, sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, este menţionată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare a fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că normele legale supuse controlului de constituţionalitate nu conţin prevederi contrare art. 120 alin. (1) din Constituţie. Principiul autonomiei locale nu presupune o totală independenţă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, constată următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 250 alin. (1) pct. 9: " (1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează: […]9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii.";– Art. 257 lit. l): "Impozitul pe teren nu se datorează pentru: […]l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii". … Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 120 alin. (1) din Constituţie referitor la principiul descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) şi n), precum şi ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Deşi obiectul excepţiei se referea la alte prevederi ale art. 250 şi 257 din Codul fiscal, prin această decizie s-a susţinut, la fel ca şi în cauza de faţă, că exceptarea de la plata taxei pentru folosinţa terenurilor este discriminatorie şi contravine principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Curtea a constatat, prin decizia amintită, că principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării, adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În acest sens, art. 121 alin. (2) din Constituţie prevede: „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe”.Ca atare, Curtea a constatat că «autorităţile administraţiei publice locale nu au totală independenţă nici în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, republicată, "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii". Această prevedere constituţională obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activităţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activităţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale.Stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie, republicată».De altfel, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede la art. 249 alin. (2) şi art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, în conformitate cu principiile constituţionale menţionate la art. 120, că impozitul şi taxa pe clădiri ori pe teren amplasat în România se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, iar în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. Faptul că dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe şi impozite constituie o excepţie de la regula instituită de către cele două texte de lege, şi se justifică prin importanţa strategică, prevăzută de lege, pentru îndeplinirea sarcinilor statului consfinţite la art. 135 alin. (2) lit. c) şi d), şi anume stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, precum şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional. Având în vedere aceste considerente, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie, prin textele legale criticate care prevăd scutiri la plata impozitului pe clădiri, este neîntemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în dosarele nr. 1.991/62/2008, nr. 1.990/62/2008, nr. 139/64/2008, nr. 285/64/2008, nr. 1.996/62/2008 şi nr. 1.992/62/2008 ale Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din 24 iunie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește