DECIZIE nr. 763 din 24 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Laura Stănoiu şi alţii în Dosarul nr. 3.337/117/2007 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.337/117/2007, Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Laura Stănoiu şi alţii în cauza ce are ca obiect judecarea recursului împotriva sentinţei prin care autorii excepţiei au fost obligaţi la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri materiale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 78 şi 154 din Constituţie. Se arată, în ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune în răspundere patrimonială a salariaţilor faţă de angajator pentru faptele prejudiciabile născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 53/2003, că prevederile legale criticate nu disting dacă termenul de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune se aplică şi faptelor prejudiciabile născute sub imperiul Legii nr. 10/1972.Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece motivele invocate nu au nicio legătură cu cele două articole din Constituţie la care se raportează autorii excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la intrarea în vigoare a legii şi nici principiului consacrat de art. 154 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut: „(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [.. ] c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator.”Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din Constituţie: art. 78 privind intrarea în vigoare a legii şi art. 154 referitor la conflictul temporal de legi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, Curtea constată următoarele:Susţinerea autorilor excepţiei referitoare la încălcarea prin textele legale criticate a art. 78 din Constituţie, deoarece nu prevăd dacă termenul de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune se aplică şi faptelor prejudiciabile născute sub imperiul Legii nr. 10/1972, este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii reglementează termenul în care pot fi formulate cererile de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, în situaţia în care obiectul acestora constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator. Aceste prevederi se interpretează însă sub aspectul criticilor formulate, în contextul reglementării art. 297 din lege, potrivit căreia „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de muncă aflate pe rolul tribunalelor se judecă în continuare potrivit dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanţelor”, precum şi a art. 298 alin. (1) din aceeaşi lege, care prevede că prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003. Or, este evident că dispoziţiile legale criticate respectă prevederile art. 78 din Constituţie, care stabilesc că legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Aşadar, dispoziţiile legale criticate sunt, sub acest aspect, constituţionale.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii faţă de art. 154 din Constituţie, Curtea constată că este, de asemenea, neîntemeiată. Prevederile constituţionale referitoare la conflictul temporal de legi nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă, în exclusivitate, la actele normative adoptate anterior intrării în vigoare a Constituţiei, iar Legea nr. 53/2003 a fost adoptată, evident, ulterior.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Laura Stănoiu şi alţii în Dosarul nr. 3.337/117/2007 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește