DECIZIE nr. 761 din 7 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorSimina Gagu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, în întregul său, precum şi ale art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Mioara Iancovici şi Liana Horodi în Dosarul nr. 2.034/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul Petrică Filip, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.034/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, în întregul său, precum şi ale art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Mioara Iancovici şi Liana Horodi cu prilejul soluţionării apelului împotriva Sentinţei civile nr. 246 din 22 februarie 2010, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă într-o cauză având ca obiect pretenţii solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptată fără a exista o situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi fără ca urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Plafonarea cuantumului despăgubirilor, pentru prejudiciile morale suferite de persoanele condamnate nelegal, la o sumă aleatorie, stabilită printr-o ordonanţă de urgenţă, încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie. Totodată, contrar prevederilor art. 124 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, judecătorii sunt lipsiţi de posibilitatea de a se pronunţa în baza probelor administrate în mod legal.Principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor este încălcat prin faptul că există persoane care au obţinut deja hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificată, prin care statul român a fost obligat la plata unor sume mai mari decât suma de 10.000 euro (cuantumul plafonat al despăgubirilor), iar persoanele care au obţinut în primă instanţă despăgubiri sau vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despăgubiri plafonate în raport cu cele deja acordate, prin hotărâri definitive, până la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, astfel încât unor persoane aflate în situaţii similare li se va aplica un tratament juridic diferit. Autorii excepţiei susţin că simpla soluţionare a cererii de acordare a despăgubirilor, prin hotărâre judecătorească definitivă, nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere a persoanelor îndreptăţite la primirea acestor despăgubiri.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că nu sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 53, art. 61, art. 75 art. 76 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, instanţa judecătorească constată că art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 este neconstituţional, fiind încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi, potrivit încheierii de sesizare, acesta îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, în întregul său, precum şi ale art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, în realitate, autorul excepţiei critică doar dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din această ordonanţă de urgenţă, astfel că instanţa constituţională urmează să se pronunţe numai asupra acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins:– Art. I pct. 1: "Art. I. – Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";– Art. II: "Art. II. – Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 75 privind sesizarea Camerelor, ale art. 76 alin. (1) referitoare la adoptarea legilor organice şi a hotărârilor privind regulamentele fiecărei Camere, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă şi limitele acestora, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, autorii susţin încălcarea prevederilor art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la reparaţii al persoanelor arestate sau deţinute în condiţii contrare dispoziţiilor Convenţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă şi raţională, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 este motivată de urgenţa şi necesitatea reglementării „unor măsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despăgubirilor privind condamnările cu caracter politic pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”.Totodată, Curtea a observat că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluţionată cererea de către instanţele de judecată, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se consideră îndreptăţiţi la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcţie de momentul în care hotărârea pronunţată de instanţă privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu deţineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale criticate încalcă şi principiul neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul că se aplică inclusiv situaţiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, care, deşi nedefinitivă, poate fi legală şi temeinică prin raportare la legislaţia aflată în vigoare la data pronunţării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la acţiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci reprezintă un act normativ cu dispoziţii de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.Pe de altă parte, Curtea a constatat că prevederile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 înfrâng şi dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece este afectat un drept fundamental – egalitatea în drepturi a cetăţenilor, consfinţit prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".În aceste condiţii, Curtea constată că, în prezenta cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Mioara Iancovici şi Liana Horodi în Dosarul nr. 2.034/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește