DECIZIE nr. 760 din 31 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Grup Construct” – S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 34.932/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială "Cons-Al Serv" – S.R.L. din Bucureşti, prin avocat Dana Bivolaru, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Avocatul Dana Bivolaru solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 487/2006, nr. 518/2006 şi nr. 519/2006.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 34.932/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Grup Construct” – S.R.L. din Otopeni.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin textul de lege criticat se ajunge la situaţia ca o hotărâre judecătorească pronunţată în apel de către curtea de apel să fie soluţionată în recurs de către aceeaşi instanţă. Totodată, arată că părţile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară, în condiţiile în care imparţialitatea, parte esenţială a unui adevărat act de justiţie, este grav lezată prin soluţionarea căii de atac de către aceeaşi instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea supusă căii de atac, ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiilor constituţionale şi dispoziţiilor cuprinse în Convenţia europeană a drepturilor omului, invocate de autorul excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Reglementarea criticată are următorul conţinut:– Art. II alin. (3): "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil şi în art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".De altfel, dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi internaţionale invocate în cauza de faţă şi cu o motivare asemănătoare.În acest sens este Decizia nr. 518 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, prin care Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi motivarea acestei decizii îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Grup Construct” – S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 34.932/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește