DECIZIE nr. 760 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 şi art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 şi art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean şi Tudora Groseanu în Dosarul nr. 8.159/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.159/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 şi art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean şi Tudora Groseanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că textele de lege criticate, care instituie caracterul executoriu al hotărârii pronunţate în primă instanţă în materia executării silite, sunt de natură a prejudicia debitorul în cadrul procedurii executării silite imobiliare. Prin consacrarea unei singure căi de atac, respectiv recursul, care nu are caracter suspensiv de executare, se încalcă dreptul la un proces echitabil al părţilor, eventualitatea admiterii recursului oferind posibilitatea întoarcerii executării, însă cu dificultăţi uneori insurmontabile, care periclitează sănătatea şi siguranţa debitorului.În ceea ce priveşte emiterea somaţiei de evacuare, potrivit prevederilor art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc se substituie în competenţele judecătorului, care este singurul abilitat de Constituţie să judece cauzele care au ca obiect evacuarea persoanelor minore.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată. Accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, procedura şi competenţa instanţelor judecătoreşti fiind stabilite prin lege.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 402 alin. 2 şi art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 402 alin. 2: "Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi al art. 401 alin. 2.";– Art. 578: "Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit.";– Art. 579: "În vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale.";– Art. 580: "Dacă executarea priveşte un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.";– Art. 580^1: "Despre îndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentei secţiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispoziţiile art. 577 fiind aplicabile.";– Art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000: „(1) Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii: […]i) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui." … În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi 24.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, exemplu fiind Decizia nr. 668 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.Totodată, art. 21 din Constituţie nu precizează că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituţionalitate.În ceea ce priveşte celelalte prevederi criticate, Curtea, prin Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, a reţinut că dispoziţiile art. 578-580^1, cuprinse în secţiunea Codului de procedură civilă referitoare la predarea silită a bunurilor imobile, şi prevederile art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul obligaţiei de predare a imobilului, respectiv atribuţiile executorului judecătoresc căruia i-a fost încredinţată executarea silită. Aceste norme determină cadrul legal de exercitare a drepturilor părţilor şi reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare. De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, sub acest aspect, textele de lege criticate satisfac exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile Legii fundamentale.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 şi art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean şi Tudora Groseanu în Dosarul nr. 8.159/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește