DECIZIE nr. 76 din 6 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii şi ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii şi ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Teodor Mihai Alexa în Dosarul nr. 8.254/C/2000 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei. Lipseşte Societatea Comercială "Luxten Lighting Company" – S.A. din Timişoara, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei considera ca art. 131 din Codul muncii contravine art. 38 alin. (5) din Constituţie prin aceea că nu precizează obligativitatea respectării prevederilor contractului colectiv de muncă. De asemenea, se apreciază ca Legea nr. 168/1999 este neconstitutionala „prin omisiune”, întrucât nu reglementează modul de soluţionare a cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării ei în vigoare, 1 ianuarie 2000. În aceste condiţii autorul excepţiei precizează ca, deşi litigiul sau de muncă nu a fost judecat de un complet constituit potrivit noii reglementări legale, deoarece tribunalele muncii nu au fost înfiinţate, totuşi exercitarea căilor de atac a fost supusă acestor reglementări. În final se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arata ca raportarea art. 131 din Codul muncii la art. 38 alin. (5) din Constituţie este neîntemeiată, deoarece, chiar dacă acest text de lege nu instituie, nu mai puţin el nici nu interzice acordarea, în condiţiile convenţiilor colective de muncă, a preavizului în cazul desfacerii contractului individual de muncă. Referitor la critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 168/1999 se apreciază, de asemenea, ca şi aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţii tranzitorii pentru judecarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată sunt cuprinse în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999. În legătură cu exercitarea căilor de atac în condiţiile dispoziţiilor Legii nr. 168/1999 se considera ca aceste dispoziţii sunt norme procedurale a căror stabilire este de competenţa exclusiva a legiuitorului. În ceea ce priveşte toate celelalte sustineri ale autorului excepţiei se apreciază ca sunt probleme de aplicare a legii, care exced competentei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 14 decembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 8.254/C/2000, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii şi ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Teodor Mihai Alexa într-un proces având ca obiect contestaţia la decizia de desfacere a contractului de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 131 din Codul muncii contravin prevederilor art. 38 alin. (5) din Constituţie, referitoare la obligativitatea convenţiilor colective, întrucât nu prevăd procedura şi reglementările legale aplicabile în privinta acordării obligatorii a preavizului în cazul desfacerii contractului de muncă pentru reducere de personal, respectiv nu precizează obligativitatea respectării prevederilor contractului colectiv de muncă. În ceea ce priveşte Legea nr. 168/1999 autorul excepţiei susţine ca în această lege s-a prevăzut intrarea ei în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, dar nu s-a reglementat în nici un fel modul de judecare a cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la acea data. Aceasta omisiune de reglementare, se arata în motivarea excepţiei, a creat posibilitatea arbitrarului, asa cum s-a întâmplat şi în cauza în care este implicat autorul excepţiei, litigiul sau nefiind soluţionat de un complet de judecată format în conformitate cu noile reglementări legale; în schimb, exercitarea căilor de atac a fost supusă acestor reglementări, incalcandu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Timiş – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, arata ca în privinta constituţionalităţii art. 131 din Codul muncii Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 7/1999, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o alta cauza, iar Legea nr. 168/1999 în ansamblul ei nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata sub nici un aspect. În acest sens se arata ca art. 131 din Codul muncii instituie măsuri de protecţie a salariatului căruia i se desface contractul de muncă din iniţiativa angajatorului pentru motive prevăzute în art. 130 alin. 1 lit. a)-f) din Codul muncii, iar dispoziţiile sale referitoare la acordarea preavizului sau la plata salariului cuvenit pe 15 zile se completează în mod corespunzător prin prevederile contractului colectiv de muncă. De altfel, asupra constituţionalităţii art. 131 din Codul muncii Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 7/1999, a statuat ca aceste dispoziţii legale sunt conforme prevederilor constituţionale ale art. 38 alin. (1) şi (2), acele constatări fiind valabile şi în ceea ce priveşte raportarea la alin. (5) al aceluiaşi articol. Referitor la Legea nr. 168/1999 se arata ca prin aceasta se stabilesc norme de procedura specifice soluţionării conflictelor de muncă, iar acestea sunt de imediata aplicare şi nu contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Problema cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii este reglementată prin art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Se invoca şi deciziile nr. 45/1999 şi nr. 38/1998 ale Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în primul rând, dispoziţiile art. 131 din Codul muncii (Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificările ulterioare). Aceste dispoziţii legale au următorul conţinut: „(1) În cazurile de desfacere a contractului de muncă pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. (1) lit. a)-f), unitatea va acorda persoanei al carei contract de muncă a fost desfăcut un preaviz de 15 zile lucrătoare. În perioada preavizului, aceasta persoana este obligată sa continue activitatea potrivit programului de lucru.(2) În cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără ca unitatea sa o încunoştinţeze din timp despre această măsură – neacordandu-i preavizul de 15 zile lucrătoare – aceasta persoana are dreptul sa primească, la desfacerea contractului de muncă, o indemnizaţie egala cu salariul tarifar de încadrare pe o jumătate de luna." … De asemenea, sunt considerate ca fiind neconstituţionale şi dispoziţiile Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt următoarele:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 38 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii în raport cu prevederile art. 38 alin. (5) din Constituţie, referitoare la caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, Curtea constata că nu poate fi primită critica formulată de autorul excepţiei. Textul de lege criticat nu reglementează, dar nici nu interzice aplicarea prevederilor suplimentare din convenţiile colective referitoare la condiţiile de acordare a preavizului. În aceasta privinta dispoziţiile Codului muncii se intregesc în mod corespunzător prin reglementările cuprinse în Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998. Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din această lege, „Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronala, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă”. În alin. (2) al art. 7 din aceeaşi lege se prevede: „Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor”; iar alin. (4) al art. 8 dispune ca „La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal”.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii prin Decizia nr. 7 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, dar în acea cauza excepţia de neconstituţionalitate a fost examinata în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, respingandu-se excepţia prin care se sustinea absenta reglementării căilor de atac împotriva înştiinţării făcute de angajator privind intenţia de a desface contractul de muncă.II. Nu poate fi primită nici excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie intemeiata pe critica absentei reglementării modului de soluţionare a litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecată. În realitate asemenea reglementări sunt cuprinse în art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, potrivit cărora „Cauzele care au ca obiect judecarea în fond a unor litigii de muncă, aflate pe rolul judecătoriilor, vor fi trecute la completele care judeca conflictele de muncă şi litigiile de muncă din cadrul judecătoriei respective, imediat după înfiinţarea acestora.Apelurile declarate până la data infiintarii noilor instanţe, precum şi cele aflate în curs de judecată vor fi soluţionate de instanţele legal sesizate.Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de muncă şi litigii de muncă din cadrul tribunalelor".Aceste reglementări legale nu instituie un tratament juridic diferit pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice şi nu prevăd privilegii sau măsuri discriminatorii, nefiind astfel contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.De altfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999, referitoare la exercitarea căilor de atac, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, retinand ca aceste dispoziţii sunt de natura procedurala, iar stabilirea lor, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, este data în competenţa exclusiva a legiuitorului. Astfel sunt, de exemplu, Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, sau Decizia nr. 257 din 5 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000.În sfârşit, susţinerile autorului excepţiei referitoare la modul de judecare şi soluţionare a litigiului în care este parte nu reprezintă probleme de constituţionalitate, ci probleme de aplicare a legii, ceea ce excede obiectului controlului de constituţionalitate, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii şi ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Teodor Mihai Alexa în Dosarul nr. 8.254/C/2000 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește