DECIZIE Nr. 76*) din 13 iulie 1994

Notă …
*) A se vedea şi Decizia nr. 119 din 16 noiembrie 1994. Mihai Constantinescu – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorIoan Muraru – judecătorIoan Griga – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. 1 lit. a) şi c) şi ale alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului şi vânătoarea, invocată de inculpatii Schiopu Toader şi Gurgu Ion în Dosarul nr. 3176/1993 al Judecătoriei Tirgoviste, judeţul Dâmboviţa. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 iulie 1994, concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea pentru 13 iulie 1994. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa au fost trimişi în judecata inculpatii Schiopu Toader şi Gurgu Ion pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a) şi c), combinat cu alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului şi vânătoarea, cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3176/1993 al Judecătoriei Tirgoviste. La termenul din 12 octombrie 1993, inculpatii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege în temeiul cărora au fost trimişi în judecata, susţinând ca acestea contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2), art. 37 alin. (1) şi art. 135 din Constituţie şi, în consecinţa, sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentală. Judecătoria Tirgoviste, prin Încheierea din 12 octombrie 1993, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei, fără însă a-şi exprima opinia în legătură cu aceasta, ceea ce a dus la restituirea ei. Conformindu-se art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Judecătoria Tirgoviste a sesizat din nou Curtea Constituţională prin Încheierea din 22 martie 1994. În opinia exprimată, instanţa apreciază ca excepţia nu este intemeiata, textele de lege contestate fiind în concordanta cu prevederile constituţionale. Se arata ca animalele şi păsările sălbatice, în baza dreptului de accesiune prevăzut de art. 503 din Codul civil, devin proprietatea celor pe ale căror terenuri se afla. În speta, vinatul, asupra căruia inculpatii au tras, aparţine proprietarului fondului – domeniul public – potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie. Se considera ca şi în situaţia în care vinatul s-ar fi aflat pe un teren proprietate privată, dispoziţiile Legii nr. 26/1976 sunt constituţionale deoarece, conform art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, statul este obligat să asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic, iar potrivit art. 41 alin. (6) din legea fundamentală, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului. Deoarece instanţa apreciază ca dispoziţiile atacate, anterioare Constituţiei, sunt constituţionale, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. În baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul apreciază ca excepţia este nefondata, deoarece dispoziţiile legale atacate nu contravin Constituţiei. Astfel: – art. 22 alin. (2) din Constituţie interzice pedepsele inumane ori degradante, nu orice pedeapsa care este rezultatul unei măsuri sanctionatoare luate de societate împotriva celor care au încălcat ordinea de drept; – art. 37 alin. (1) din Constituţie garantează dreptul de asociere libera în partide, sindicate şi în alte forme de asociere, dar nu în scopul săvârşirii de infracţiuni; – art. 49 din Constituţie lasă posibilitatea existenţei unei legi de restringere în scopuri bine precizate, printre care şi apărarea ordinii publice; – art. 41 alin. (6) din Constituţie prevede că dreptul de proprietate obliga, între altele, la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului, şi deci nu se poate pretinde ca reglementarea modului de efectuare a vinatorii, indiferent dacă terenul este proprietate publică sau privată, ar fi neconstitutionala. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile orale ale părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi concordanta dintre textele legale, a căror constituţionalitate a fost contestată, şi dispoziţiile Constituţiei, retine următoarele: Potrivit art. 32 alin. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 26/1976 „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000 la 15.000 lei uciderea, ranirea sau capturarea vinatului, căutarea, prinderea, urmărirea, haituirea sau orice alta activitate ce constituie vinatoare, în scopul uciderii sau capturării acestuia, dacă fapta este săvârşită: a) fără permis sau autorizaţie;  … b) asupra animalelor a căror vinare este interzisă", iar la alin. 1 lit. a) şi b) se precizează: "Faptele prevăzute în alineatul precedent se pedepsesc cu închisoare de la un an la 4 ani, dacă sunt săvârşite:  … a) în timpul nopţii;  … b) de doua sau mai multe persoane împreună".  … Se susţine, în primul rind, ca aceste dispoziţii legale ar fi contrare art. 22 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant", aratindu-se ca "pedepsirea unui cetăţean ca a ucis un animal salbatic este inumana, degradanta, discriminatorie, în defavoarea speciei umane". Constituţia României a înscris dispoziţia mai sus citata, corelata cu prevederea de la alin. (1) care consacra dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, asigurind concordanta cu importante instrumente juridice internaţionale: Declaraţia Universala a Drepturilor Omului (art. 5), Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice (art. 7), Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (art. 1 şi art. 16). În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată, recent de Parlamentul României prin Legea nr. 30/1994. Dar, interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante nu înseamnă nicidecum oprirea aplicării sancţiunilor legale în cazul săvârşirii unei infracţiuni. Mai mult, după cum se arata în art. 16 pct. 1 din convenţia împotriva torturii, termenul tortura „nu se referă la durerea ori suferinţele rezultind exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele”. Asa fiind, susţinerea ca textele legale atacate ar fi contrare dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie este vadit neîntemeiată. Textele din Legea nr. 26/1976 atacate nu contravin nici prevederilor art. 37 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere”. Este de notorietate ca vinatorii erau constituiţi înainte de decembrie 1989 în Asociaţia generală a vinatorilor şi pescarilor sportivi şi ca în prezent sunt mai multe astfel de asociaţii. De altfel, inculpatii sunt membrii ai unei asemenea asociaţii şi deci nu acest aspect este avut în vedere. Faptul ca art. 32 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 26/1976 prevede o sancţiune mai grava pentru ipoteza în care infracţiunile menţionate în alin. 1 al aceluiaşi articol sunt săvârşite „de doua sau mai multe persoane împreună” nu contravine art. 37 alin. (1) din Constituţie care, desigur, nu are în vedere asocierea în scopul săvârşirii de infracţiuni, ci vizează asociaţii cu scopuri politice, religioase, culturale etc., în care cetăţenii să-şi poată exprima în mod liber gândurile, credintele etc. Nu este intemeiata nici susţinerea ca textele legale atacate sunt în contradictie cu art. 135 din Constituţie. Sesizarea nu precizează care anume dispoziţie din art. 135 este socotită a intră în conflict cu textele din Legea nr. 26/1976 atacate, dar din dezvoltare rezultă ca sunt avute în vedere prevederile art. 135 alin. (4), care stabilesc bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, susţinându-se ca animalele sălbatice nu fac parte din această categorie şi deci vânarea lor nu poate fi sancţionată. În analiza problemei nu interesează felul proprietăţii, deoarece nici proprietatea publică şi nici proprietatea privată nu implica în mod automat liberalizarea vinatorii. Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, prin lege, iar alin. (6) din acelaşi articol stabileşte chiar el o limita, prevazind ca dreptul de proprietate obliga, între altele, la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului. De asemenea, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, statul trebuie să asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. Asa fiind, stabilirea unor reguli privind economia vinatului şi vânătoarea, inclusiv a unor sancţiuni în caz de nerespectare a lor, nu poate fi privită ca neconstitutionala. Faţa de cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă. Vazind şi dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiD E C I D E :Respinge excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 32 alin. 1 lit. a) şi c) şi ale alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 26/1976 cu privire la economia vinatului şi vânătoarea, invocată de către Schiopu Toader, domiciliat în Tirgoviste, str. Belsugului, bloc 61D, et. 2 ap. 11, şi de către Gurgu Ion, domiciliat în Tirgoviste, str. Evoluţiei, bloc 18D, et. 2, ap. 5, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3176/1993 aflat pe rolul Judecătoriei Tirgoviste. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică la 13 iulie 1994. PREŞEDINTE,dr. Mihai ConstantinescuMagistrat-asistent,Constantin Burada––––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește