DECIZIE nr. 759 din 18 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ion Ceauşu în Dosarul nr. 9.818/311/2006 al Tribunalului Olt Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În acest sens, susţine că art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000, care prevede că pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente prin proba cu martori este necesar ca martorii care le recunosc să fie proprietarii vecini sau moştenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea, încalcă prevederile art. 24, art. 44, art. 46 şi art. 52 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, arătând că prevederea legală criticată se justifică faţă de situaţia obiectivă existentă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.818/311/2006, Tribunalul Olt – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000, excepţie ridicată de Ion Ceauşu în cauza ce are ca obiect judecarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe prin care s-a respins acţiunea privind anularea unui titlu de proprietate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică modul de redactare a textului de lege, arătând că prevederea "proprietarii vecini sau moştenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea" este "ridicolă", în sensul că proba cu astfel de martori nu poate fi administrată, fiind mult mai eficient un martor ce are un grad de rudenie cu solicitantul terenului.Tribunalul Olt – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că instituirea condiţiei ca martorii să fie proprietari vecini pe toate laturile terenului asupra căruia se cere reconstituirea dreptului de proprietate conferă verosimilitatea probei testimoniale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, arătând că exercitarea dreptului de proprietate nu se poate face decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale care îi determină conţinutul şi limitele.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, introduse prin art. I pct. 8 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora: „(1^3) În situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.”Se invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, art. 46 privind Dreptul la moştenire şi art. 57 referitoare la Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este criticată, în realitate, modalitatea de redactare a art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000, solicitându-se modificarea acestuia. Se susţine că textul legal criticat nu ar trebui să mai prevadă, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, administrarea probei cu martori având calitatea de vecini sau moştenitori ai acestora, pe toate laturile terenului ce face obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Autorul excepţiei consideră mai adecvată mărturia unei persoane având un grad de rudenie cu cel ce revendică terenul.Analizând din această perspectivă susţinerile autorului excepţiei, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.În consecinţă, prevederile legale criticate nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate sub aspectul invocat, excepţia fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ion Ceauşu în Dosarul nr. 9.818/311/2006 al Tribunalului Olt – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește