DECIZIE nr. 756 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Nicolae Dumitrescu în Dosarul nr. 7.877/4/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal, şi partea Georgia Camelia Liliana Petricu, prin avocat din cadrul S.C.P.A. Diaconescu amp; Şola, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată. Preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine admiterea criticii, arătând că dispoziţiile art. 1 şi art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile în speţa sa, întrucât testamentul olograf nerecunoscut de moştenitori nu are valoare juridică, nefiindu-le opozabil. Însă, în cazul în care instanţa ar constata valabilitatea testamentului, devin aplicabile dispoziţiile decretului, astfel încât moştenitorii nu mai pot solicita anularea sau reducţiunea testamentului.Avocatul prezent solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, critica vizând soluţia pronunţată de instanţa civilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.877/4/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Nicolae Dumitrescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile art. 30 din Constituţie, referitoare la libertatea de exprimare, precum şi prevederile art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi a expresiei. În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a admis cererea reclamaţilor şi a constatat prescrierea dreptului la acţiune în anularea sau reducţiunea testamentului olograf, împrejurare ce obligă pe autorul excepţiei să renunţe la opinia sa şi să recunoască testamentul scris de antecesorul său.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Decretul 167/1958 au ca obiect prescripţia dreptului material la acţiune, în vreme ce prevederile art. 30 din Constituţie se referă la dreptul persoanei la opinie, astfel că, prin aplicarea normelor cuprinse în Decretul nr. 167/1958 nu se poate aduce vreo vătămare dreptului constituţional.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 şi art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 1: "Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind accesorii.Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă.";– Art. 3 alin. 1: "Termenul prescripţiei este de 3 ani."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 30, precum şi art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că argumentele invocate de autor nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, prevederile art. 30 referitoare la libertatea de exprimare neavând nicio legătură cu dispoziţiile criticate.Astfel, Curtea constată că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta au ca finalitate facilitarea accesului liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor.Scopul reglementării constă, de asemenea, în asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii echitabile a dreptului constituţional consacrat de art. 21, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile.Pe de altă parte, Curtea observă că prevederile art. 30 din Constituţie consacră libertatea de exprimare, care reprezintă posibilitatea omului de a-şi manifesta prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, gândurile, opiniile, credinţele religioase şi creaţiile de orice fel. Libertatea de exprimare are un conţinut complex, cuprinzând libertatea cuvântului sau libertatea presei.Astfel circumscrise, domeniul de aplicare şi, implicit, aria de protecţie a dreptului la liberă exprimare nu se suprapun cu domeniul de aplicare al prescripţiei extinctive, ca expresie a accesului liber la justiţie. Prin urmare, susţinerile potrivit cărora ar exista un raport de contrarietate între instituţia prescripţiei şi libertatea de exprimare sunt vădit lipsite de temei, dispoziţiile art. 30 din Constituţie nefiind relevante în cauză.Mai mult, Curtea observă că neconstituţionalitatea textelor de lege criticate este dedusă din modul de aplicare a prevederilor legale privind prescripţia extinctivă în cauza aflată pe rolul instanţei. Astfel, motivele invocate în susţinerea excepţiei demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie această operaţiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activităţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, în cadrul controlului ierarhic superior, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra problemelor de drept, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Nicolae Dumitrescu în Dosarul nr. 7.877/4/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește