DECIZIE nr. 755 din 7 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Maftei şi Marian Maftei în Dosarul nr. 6.885/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.636D/2010.La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.828D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius-Grigore Popescu în Dosarul nr. 2.167/109/2010 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei Marius-Grigore Popescu, care arată că renunţă la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este posibilă renunţarea la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece aceasta este o excepţie de ordine publică, soluţionarea acesteia fiind de interes general.Curtea, deliberând, respinge cererea de renunţare formulată, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (…)”.Având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.636D/2010 şi nr. 3.828D/2010 au obiect identic, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei prezent arată că este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.828D/2010 la Dosarul nr. 3.636D/2010, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care lasă la aprecierea instanţei constituţionale soluţionarea cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.885/121/2010, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Adrian Maftei şi Marian Maftei cu ocazia soluţionării recursurilor împotriva unei încheieri prin care au fost respinse ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar.Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.167/109/2010, Tribunalul Argeş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Marius-Grigore Popescu cu ocazia soluţionării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, întrucât exclud din rândul persoanelor arestate preventiv care pot cere liberarea provizorie sub control judiciar pe cele cercetate pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, în condiţiile în care Constituţia nu face vorbire de nicio limitare.Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală şi Tribunalul Argeş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (10) potrivit cărora persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană arestată sau deţinută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil ori eliberată în cursul procedurii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 521 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate, reţinând că textul de lege criticat nu contravine art. 23 alin. (10) din Constituţie şi nici art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu împiedică persoana arestată preventiv să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Acest drept îi este, de altfel, recunoscut inculpatului arestat preventiv prin art. 160^2 din acelaşi cod, care prevede că „în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune”. Condiţiile de acordare a acestei liberări provizorii sub control judiciar sunt stabilite însă de art. 160^2 din Codul de procedură penală, în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, şi, prin urmare, sunt conforme Constituţiei. Dreptul de a cere luarea unei asemenea măsuri procesuale se poate exercita numai în condiţiile prevăzute de lege, în speţă de Codul de procedură penală, fiind atributul legiuitorului să le stabilească.În acelaşi sens este şi Decizia nr. 30 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 15 februarie 2011.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Maftei şi Marian Maftei în Dosarul nr. 6.885/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală şi de Marius-Grigore Popescu în Dosarul nr. 2.167/109/2010 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește