DECIZIE nr. 754 din 18 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicată de Simion Lincă în Dosarul nr. 10.367/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi pentru partea Ministerul Apărării răspunde doamna Graţiela Păunescu, consilier juridic cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, sens în care depune la dosar şi note scrise.Reprezentantul Ministerului Apărării pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului referitor la prezumţia de nevinovăţie şi nici celui consacrat de art. 16 din Legea fundamentală.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece suspendarea din funcţie sau punerea la dispoziţie nu constituie o discriminare în raport cu cadrele militare în activitate şi care nu sunt implicate într-o acţiune penală. De asemenea, aceste măsuri nu constituie eo ipso un verdict de culpabilitate, ci sunt măsuri limitate în timp şi antrenate de necesitatea instrucţiei penale. Norma constituţională consacrată de art. 53 permite astfel restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, iar textele criticate se circumscriu acestor exigenţe. În sfârşit, comparaţia cu celelalte categorii socioprofesionale nu poate fi primită, deoarece nu a fost invocată cu prilejul ridicării excepţiei la instanţa de drept comun şi, de altfel, o asemenea argumentare nu are legătură cu soluţionarea cauzei.În replică, autorul excepţiei solicită reprezentantului Ministerului Public să definească celelalte categorii socioprofesionale la care a făcut trimitere în contraargumentare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 10.367/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicată de Simion Lincă în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, ale art. 22 alin. (2) referitoare la interzicerea tratamentului inuman ori degradant, ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi la stabilirea pedepselor prin lege, ale art. 41 alin. (1) referitoare la libertatea alegerii profesiei, ale art. 47 alin. (1) referitoare la obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la prezumţia de nevinovăţie.Autorul excepţiei susţine că textele legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale enunţate, deoarece, înainte de stabilirea cu certitudine a vinovăţiei printr-o hotărâre judecătorească, persoanele în cauză sunt eliberate din funcţie, nu au posibilitatea efectivă de a participa la un concurs pentru ocuparea unei funcţii, alta decât cea pentru care a fost pus la dispoziţie, şi se află în situaţia de a li se diminua veniturile. De asemenea, este de neînţeles de ce nu i se aplică pe lângă coeficientul de ierarhizare minim al soldei de funcţie corespunzător gradului şi celelalte sporuri prevăzute de lege, cum ar fi solda de merit, spor pentru condiţii vătămătoare, indemnizaţia de specialist de clasă şi spor de activităţi excepţionale.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate dispune cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi dacă situaţiile deosebite o impun.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia dispoziţiile legale invocate aduc atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu poate fi primită, întrucât prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor ce se află în situaţiile prevăzute de ipoteza normelor. De asemenea, potrivit art. 53 din Constituţie se poate recurge la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Astfel, suspendarea din funcţie ca urmare a arestării preventive ori punerea la dispoziţie a cadrelor militare, când este vorba de cercetarea şi judecarea în stare de libertate, cu consecinţa lipsei ori a diminuării la minimum a unor drepturi, nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a egalităţii în drepturi ori a egalităţii de şanse, de vreme ce luarea unor asemenea măsuri a fost determinată de o situaţie de anormalitate pentru apărarea ordinii, a moralei publice şi pentru desfăşurarea instrucţiei penale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică uniform tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice. De asemenea, instituirea unor reguli în cazul suspendării din funcţie sau punerii la dispoziţie a cadrelor militare reprezintă o măsură de restrângere a exerciţiului unor drepturi stabilite prin lege, în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituţie, pentru desfăşurarea instrucţiei penale.Dispoziţiile art. 16 alin. (3), ale art. 22 alin. (2), ale art. 41 alin. (1) şi art. 47 alin. (1) nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 80/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, şi art. 55 din Legea nr. 138/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, care au următorul conţinut:– Art. 89 din Legea nr. 80/1995: „Hotărârea privind menţinerea în activitate a cadrelor militare pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimise în judecata instanţelor militare se ia după soluţionarea cauzei de către parchetul militar ori de către instanţa de judecată militară.În acest interval de timp ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii arestaţi se suspendă din funcţie, iar cei care sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate sau eliberaţi pe cauţiune se pun la dispoziţie. Pe timpul suspendării din funcţie, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii nu beneficiază de nici un drept de la Ministerul Apărării Naţionale. Cei puşi la dispoziţie îndeplinesc atribuţiile stabilite de comandanţii unităţilor din care fac parte şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum.Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii condamnaţi, care anterior au fost suspendaţi din funcţii, se trec în rezervă începând cu data suspendării.În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, aceştia vor fi repuşi în toate drepturile avute la data suspendării din funcţie, respectiv a punerii la dispoziţie.Repunerea în drepturi se poate dispune şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal.";– Art. 55 din Legea nr. 138/1999: „(1)Cadrele militare în activitate cercetate şi judecate în stare de libertate sau eliberate pe cauţiune – puse la dispoziţie – beneficiază de coeficienţii de ierarhizare minimi ai soldei de funcţie corespunzători gradelor pe care le au, de solda de grad şi de gradaţiile la care au dreptul, precum şi de indemnizaţia de dispozitiv, până la definitivarea situaţiei.(2) Cadrelor militare în activitate arestate le încetează plata drepturilor băneşti începând cu data suspendării. … (3) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, militarii prevăzuţi la alin. (1) şi (2) vor fi repuşi în toate drepturile băneşti avute la data punerii la dispoziţie, respectiv a suspendării. … (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalte categorii de militari aflaţi în situaţii similare." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că unele dintre dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 187 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995. Cu acel prilej s-a statuat că toate legile speciale de reglementare a statutului persoanelor care îndeplinesc funcţii publice ori de interes public prevăd obligativitatea sau posibilitatea suspendării din funcţie a persoanei faţă de care s-a început urmărirea penală, a fost arestată sau trimisă în judecată. Instanţa de contencios constituţional nu ar putea cenzura dreptul legiuitorului de a stabili care este cuantumul indemnizaţiei cuvenite fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea, suspendarea, punerea la dispoziţie şi reducerea cuantumului indemnizaţiei nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăţia, ci constituie măsuri preventive, justificate de necesitatea împiedicării săvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuţiilor ce revin funcţiei respective şi de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcţie.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru aceleaşi considerente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 138/1999 urmează a fi respinsă, întrucât sub aspectele criticate textele legale nu cuprind reglementări diferite.Referitor la susţinerea potrivit căreia art. 89 din Legea nr. 80/1995 şi art. 55 din Legea nr. 138/1999 contravin art. 53 din Constituţie, Curtea constată că drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate de Constituţie şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt absolute, ele putând fi supuse anumitor limitări, ingerinţe ori restricţii din partea autorităţilor. Însă, ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, să apară ca necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul urmărit. Fără îndoială că sub acest aspect statul este ţinut de îndeplinirea anumitor obligaţii pozitive (luarea unor măsuri care să asigure exercitarea drepturilor în conformitate cu scopurile Convenţiei) şi negative (abţinerea de la a exercita anumite ingerinţe).Aşa fiind, oricare ar fi modalitatea de restrângere a dreptului, se impune instituirea unor garanţii adecvate şi suficiente contra posibilelor abuzuri în materie. O asemenea apreciere are un caracter relativ, ea este în funcţie de circumstanţele cauzei, de exemplu de natura, întinderea şi durata eventualelor măsuri, raţiunile pentru care au fost dispuse, executarea şi controlul executării lor, tipul de posibilitate de plângere împotriva acestei măsuri reglementate în dreptul intern.Aşadar, nu se poate susţine că prin punerea la dispoziţie şi prin diminuarea soldei la coeficientul de ierarhizare minim atunci când cadrul militar este cercetat şi judecat în libertate se restrâng, în contradicţie cu art. 53, drepturile consacrate de Legea fundamentală, deoarece chiar textul constituţional invocat permite această posibilitate. Raţiunile pentru care s-au dispus astfel de măsuri sunt evidente şi urmăresc un scop legitim, acela de a proteja statutul cadrelor militare şi onoarea armatei române. Altminteri, încrederea şi prestigiul instituţiei din care face parte cadrul militar ar fi serios zdruncinate de orice umbră de suspiciune care planează asupra moralităţii militarului. În plus, legea prevede in terminis obligativitatea ca, în situaţia în care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată sau de achitare, militarul să fie repus în toate drepturile avute la data punerii la dispoziţie.În ceea ce priveşte critica referitoare la invocarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (12), art. 41 alin. (1), şi art. 47 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.În sfârşit, referitor la împrejurarea că, după sesizarea instanţei de contencios constituţional, autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită completarea motivării în sensul invocării neconstituţionalităţii textelor legale criticate prin raportare şi la alte articole, cum ar fi art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 22 alin. (1) din Constituţie, precum şi la art. 6 par. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea constată că o astfel de cerere nu poate fi primită, deoarece controlul de constituţionalitate se exercită în limitele sesizării, aşa cum au fost stabilite de încheierea instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicată de Simion Lincă în Dosarul nr. 10.367/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește