DECIZIE nr. 753 din 31 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucureşti Turism” – S.A. în Dosarul nr. 6.381/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.381/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare, prin ordonanţă preşedinţială, a executării unei hotărâri emise de Adunarea generală extraordinară a acţionarilor Societăţii Comerciale "Bucureşti Turism" – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că alin. (2) al art. 133 aduce atingere următoarelor prevederi constituţionale: art. 20 alin. (2), deoarece nu îndeplineşte "condiţiile esenţiale ale clarităţii şi previzibilităţii legii", consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi care, "în temeiul art. 20 din Constituţia României, au aplicabilitate directă în dreptul intern"; art. 21, întrucât, "neoferind criterii suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauţiunii, legiuitorul ştirbeşte posibilitatea de exercitare a controlului judiciar efectiv asupra hotărârii pronunţate în primă instanţă" şi art. 44 alin. (2) teza întâi, deoarece "judecătorul nu este obligat să ţină seama de niciun criteriu la dispunerea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a suspendării hotărârii adunării generale".Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prin textul de lege criticat "nu se aduce atingere principiului egalităţii protecţiei dreptului de proprietate", acesta constituind de fapt o normă adoptată în "scopul evitării producerii unor prejudicii, prin adoptarea unor hotărâri contrare legii sau actului constitutiv al societăţii".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins:– Art. 133 alin. (2): "Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală privind prioritatea reglementărilor internaţionale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, în raport cu reglementările interne, în situaţia neconcordanţei dintre acestea, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea, în mod egal, de către lege, a proprietăţii private.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005. S-a reţinut că prevederile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare. Totodată, Curtea a mai reţinut că textul criticat permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii contestate adoptate de adunarea generală a acţionarilor şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecinţă, Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi.De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr. 31/1990, în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, nu poate fi reţinută, deoarece prin procedura reglementată de art. 133 din Legea nr. 31/1990 este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanţei de suspendare, atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.În sfârşit, Curtea constată că prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucureşti Turism” – S.A. în Dosarul nr. 6.381/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește