DECIZIE nr. 753 din 24 iunie 2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ilser Oltenia” – S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 44/118/2004 (dosar în format vechi nr. 2.615/2004) al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile formulate privesc modul de aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea de şedinţă din data de 29 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 44/118/2004 (dosar în format vechi nr. 2.615/1/2004), Tribunalul Constanţa – Secţia civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, modificată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Ilser Oltenia” – S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui act de proprietate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, care stabilesc condiţiile în care foştii proprietari sau moştenitorii lor pot să ceară reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren trecute în proprietatea statului, până la limitata suprafeţei prevăzute de art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, nu asigură egalitate de tratament pentru toţi proprietarii de teren sau de investiţii existente pe acestea. Aşadar, se consideră că legiuitorul a conferit „prioritate dreptului de proprietate asupra terenurilor în dauna dreptului de proprietate al proprietarilor investiţiilor”. În consecinţă, autorul excepţiei solicită Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea art. 39 din Legea nr. 18/1991 „în măsura în care se referă la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se află investiţiile aflate în proprietatea noastră şi la despăgubirile acordate proprietarilor investiţiilor pentru pierderea proprietăţii asupra investiţiilor”.Tribunalul Constanţa – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 39 din Legea nr. 18/1991 nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate în motivarea excepţiei. În plus, precizează că autorul excepţiei nu face parte din categoria persoanelor la care se referă textul de lege criticat, întrucât acesta a dobândit terenul în litigiu, în baza unor convenţii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că art. 39 din Legea nr. 18/1991 reprezintă, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 44, art. 53 şi art. 136 din Constituţie, o garanţie a proprietăţii private, precum şi că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul cuprins: „Persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9.”Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 16 care garantează dreptul cetăţenilor la un proces echitabil, ale art. 44 şi art. 136 referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, întrucât, în realitate, prin excepţia ridicată autorul acesteia îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu modul de aplicare a legislaţiei în materia fondului funciar, sub aspectul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se află lucrări de investiţii, indiferent dacă acestea erau sau nu în funcţiune la data reconstituirii dreptului.Potrivit competenţei sale, stabilite prin Constituţie şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă cu privire la neconstituţionalitatea legilor care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Or, în cauză, solicitarea autorului excepţiei privind interpretarea art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ar avea semnificaţia modificării textului, ceea ce excedează competenţa Curţii Constituţionale.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiD E C I D E:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ilser Oltenia” – S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 44/118/2004 (dosar în format vechi nr. 2.615/2004) al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește