DECIZIE nr. 752 din 31 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihaela Yvonne Anca Tănase şi Betty Tănase în Dosarul nr. 27.085/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde, pentru autoarele excepţiei, mandatarul acestora care depune copie de pe procură. Se prezintă, de asemenea, partea Ecaterina Ghevrec, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Mandatarul autoarelor excepţiei depune concluzii scrise prin care se solicită admiterea acesteia.Partea Ecaterina Ghevrec solicită respingerea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia civilă nr. 113A din 19 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 27.085/3/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Excepţia a fost invocată în apelul formulat împotriva sentinţei civile prin care s-a respins, ca fiind prescrisă, cererea introdusă de autorii acesteia privind constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că textul de lege criticat "încalcă în mod abuziv dreptul de proprietate al cetăţenilor statului român, consfinţit şi prin art. 480 şi următoarele din Codul civil, care prevăd că dreptul de proprietate este imprescriptibil". Totodată, se arată că "o lege specială nu poate încălca o lege fundamentală (Constituţia), respectiv dreptul comun".Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "legiuitorul are posibilitatea să stabilească dispoziţii legale speciale care să deroge de la dreptul comun, fără să fie încălcat dreptul de proprietate al persoanei".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei şi ale părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, prin încheiere, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională prin Decizia civilă nr. 113A din 19 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 27.085/3/2005. Prin actul de sesizare se anulează sentinţa apelată, în cuprinsul căreia se respinsese ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, reţinându-se totodată procesul spre judecare asupra celorlalte motive de apel, după ce Curtea se va pronunţa asupra excepţiei. Aşa fiind, instanţa de contencios constituţional constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de către autorul acesteia şi reţinut de instanţa de judecată în decizia prin care a sesizat Curtea Constituţională, îl constituie prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.La momentul sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, iar textul de lege criticat a fost renumerotat, devenind art. 45 alin. (5) din această lege.În consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care are următorul conţinut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.Aceste prevederi sunt considerate de autorii excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza întâi [devenit art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţia republicată] privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private, indiferent de titular.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, cu o motivare asemănătoare, Curtea respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate invocate.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Curtea a reţinut, în esenţă, că în argumentarea criticii sale autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ca şi de cele ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, „în condiţiile legii organice”.Pe de altă parte, Curtea a constatat că imprescriptibilitatea, consfinţită cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie, aşa încât legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihaela Yvonne Anca Tănase şi Betty Tănase în Dosarul nr. 27.085/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește