DECIZIE nr. 751 din 18 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Ionuţ Tudor în Dosarul nr. 2.359/P/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală şi de Constantin Caraş în Dosarul nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006) al Judecătoriei Feteşti.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei Constantin Caraş şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 108D/2007 şi nr. 116D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei Constantin Caraş se opune conexării celor două dosare.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, solicită conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 116D/2007 la Dosarul nr. 108D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Constantin Caraş solicită admiterea excepţiei, arătând că textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale invocate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 18 ianuarie 2007 şi 27 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 2.359/P/2006 şi nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006), Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală şi Judecătoria Feteşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală şi, respectiv, art. 278 şi art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Laurenţiu Ionuţ Tudor şi Constantin Caraş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi numai prin lege şi numai pentru anumite situaţii şi art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, deoarece prin limitarea controlului exercitat de instanţă numai pe baza lucrărilor şi a materialului existent şi a unor înscrisuri noi este restrâns în mod nejustificat accesul la justiţie care, deşi se concretizează într-o plângere, este practic lipsit de eficienţă. De asemenea, garantarea dreptului la apărare presupune şi posibilitatea administrării de probe noi. Or, textul legal criticat suprimă acest drept, partea interesată neavând posibilitatea de a prezenta în faţa judecătorului noi dovezi, altele decât înscrisuri.Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Judecătoria Feteşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece limitarea mijloacelor de probă ce pot fi administrate la judecarea plângerii este justificată de natura juridică a acesteia, care nu vizează fondul cauzei, ci numai legalitatea soluţiei de netrimitere în judecată pronunţate de procuror. De asemenea, prevederile legale nu aduc atingere în niciun fel dreptului la apărare, ci asigură condiţiile pentru deplina lui exercitare, şi nici nu contravin regulii constituţionale potrivit căreia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.De asemenea, dispoziţiile legale criticate referitoare la plângerea contra actelor procurorului şi cele referitoare la plângerea în faţa judecătorului împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără niciun fel de discriminare.Aceste dispoziţii sunt menite tocmai să asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată. De remarcat este faptul că în plângerea formulată împotriva soluţiilor date de procuror nu se judecă fondul cauzei, ci doar legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de parchet. Nicio dispoziţie legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea de probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere ori procurorului ierarhic superior să dispună în condiţiile legii începerea sau redeschiderea urmăririi penale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 referitoare la Plângerea contra actelor procurorului şi art. 278^1 alin. 1-7 referitoare la Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată din Codul de procedură penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 440 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005, Decizia nr. 437 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004, şi Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate, statuând, în mod constant, că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale.Astfel, dispoziţiile legale sunt menite tocmai să asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise înfăţişate instanţei de părţile în proces.Nicio dispoziţie legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în condiţiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Ionuţ Tudor în Dosarul nr. 2.359/P/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală şi de Constantin Caraş în Dosarul nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006) al Judecătoriei Feteşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește