DECIZIE nr. 751 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie invocată de Ion Moise Fulga şi Nela Fulga în Dosarul nr. 14.498/299/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se prezintă pentru autorii excepţiei avocatul ales, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepţiei au depus la dosar o cerere prin care completează excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000.Dosarul se află la al doilea termen de judecată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 14.498/299/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.Excepţia a fost ridicată de Ion Moise Fulga şi Nela Fulga într-un dosar având ca obiect o acţiune privind fondul funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că articolul criticat încalcă în mod flagrant dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât paralizează în mod evident orice tentativă din partea reclamantului în a-şi realiza dreptul de proprietate. Încalcă, de asemenea, art. 11 şi 20 din Constituţie, întrucât este în evidentă opoziţie cu principiul potrivit căruia statul român se obligă să îndeplinească cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin potrivit tratatelor la care este parte, iar aceste tratate au prevalenţă în faţa legilor naţionale. Accesul liber la justiţie trebuie să fie efectiv şi să dea posibilitatea reală pentru obţinerea recunoaşterii dreptului de proprietate. Articolul criticat contravine şi prevederilor art. 44 din Constituţie, pentru că nesocoteşte dreptul de proprietate şi garanţiile date de legiuitor acestuia. Sunt încălcate şi prevederile art. 78 din Constituţie întrucât se nesocoteşte principiul neretroactivităţii legii şi faptul că legea civilă intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse de părţi, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevederi care au următorul conţinut: „(2) Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate nu fac altceva decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a institui garanţii pentru asigurarea respectării stabilităţii raporturilor juridice în materia proprietăţii. Astfel, legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în contradicţie cu drepturile altor titulari, în egală măsură ocrotite.Prevederile legale criticate nu contravin astfel dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie invocată de Ion Moise Fulga şi Nela Fulga în Dosarul nr. 14.498/299/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Fabian Niculae––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește