DECIZIE nr. 750 din 12 mai 2009

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 25/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 7 iulie 2009
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 791 03/07/2008
ActulREFERIRE LADECIZIE 8 15/01/2008
ActulREFERIRE LADECIZIE 804 27/09/2007
ActulREFERIRE LALEGE 262 19/07/2007
ActulREFERIRE LADECIZIE 108 13/02/2007
ActulREFERIRE LADECIZIE 939 19/12/2006
ActulREFERIRE LADECIZIE 673 15/12/2005
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 554 02/12/2004 ART. 14
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 554 02/12/2004 ART. 15
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 461 01/07/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 804 03/06/2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 14 şi ale art. 15" din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EEC Invest Imobiliare” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.397/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 83D/2009 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 178D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 32.399/3/2008 al aceleiaşi instanţe de judecată.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele Curţii, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 178D/2009 la Dosarul nr. 83D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, dispoziţiile art. 14 şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilesc cu precizie condiţiile în care judecătorul poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, astfel că acestea nu pot genera arbitrariu în luarea acestei măsuri. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu Cauza Rekveny împotriva Ungariei, 1999, că o prea mare stricteţe sau rigiditate a unui text de lege nu este de dorit, acesta fiind caracterizat printr-un anumit grad de generalitate. Totodată, Curtea s-a pronunţat asupra unor probleme asemănătoare celor sesizate de autorii prezentei excepţii prin deciziile nr. 804/2007 şi nr. 219/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 15 octombrie 2008 şi din 17 noiembrie 2008 pronunţate în dosarele nr. 32.397/3/2008, respectiv nr. 32.399/3/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 14 şi ale art. 15" din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Societatea Comercială "EEC Invest Imobiliare" – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o ordonanţă preşedinţială, respectiv într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate, care nu prevăd cazuri sau condiţii restrictive de admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ emis în beneficiul altei persoane, afectează grav libera iniţiativă şi activitatea economică a unei persoane juridice şi înfrâng principiile egalităţii şi al echitabilităţii procesului. Astfel, la simpla cerere a unui terţ şi pe calea unei proceduri sumare, magistratul este liber să aprecieze în mod subiectiv sau pe considerente de oportunitate asupra efectelor unui act administrativ emis de o autoritate publică, beneficiarul neavând alt mijloc de apărare decât dovedirea legalităţii respectivului act.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul constituţionalităţii textelor de lege criticate, astfel cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin deciziile sale nr. 108/2007 şi nr. 673/2005. În plus, în Dosarul nr. 178D/2009, instanţa de judecată adaugă că textele de lege criticate conţin ca şi condiţii de admitere a cererii de suspendare a executării actului administrativ dovada cazului bine justificat, adică acele împrejurări de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, precum şi justificarea pagubei iminente, astfel că posibilitatea legală a instanţei de a dispune suspendarea executării unui act a cărui nelegalitate este vădită şi a cărui executare este prejudiciabilă terţilor nu contravine textelor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 14 şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale, în acelaşi sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională, de exemplu prin deciziile nr. 8/2008 şi nr. 791/2008. Consideră, totodată, că prevederile art. 45 şi ale art. 135 din Constituţie, invocate, nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din motivarea scrisă a autorului acesteia, dispoziţiile art. 14 alin. (1) [şi nu ale întregului art. 14, cum se indică în dispozitivul încheierii de sesizare] şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate de art. I pct. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul conţinut:Art. 14. – Suspendarea executării actului: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate."Art. 15. – Solicitarea suspendării pe cale principală: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 21 alin. (3) care garantează dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 45 – Libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), care consacră principiile economiei României ca economie de piaţă şi instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Este invocat, de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai fost examinate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate prin raportare la aceleaşi norme fundamentale şi din prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare. În acest sens sunt relevante Decizia nr. 804 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, şi Decizia nr. 939 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, prin care Curtea a reţinut, în esenţă, că „nereglementarea, prin textul legal criticat, a cazurilor în care poate fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ unilateral nu încalcă dreptul persoanei vătămate printr-un astfel de act la un proces echitabil ori la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral prin cererea adresată instanţei pentru anularea actului nu creează, prin ea însăşi, nicio discriminare. Instanţa de judecată va putea dispune suspendarea fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă, dezavantajată, ţinând seama de toate garanţiile procesuale de care se bucură părţile. Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate nu împiedică, sub nicio formă, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusă de instanţa de judecată numai până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei”.De vreme ce în prezenta cauză nu au fost aduse critici noi faţă de cele deja analizate în jurisprudenţa constituţională în materie, atât soluţia pronunţată prin deciziile indicate, cât şi argumentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EEC Invest Imobiliare” – S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 32.397/3/2008, respectiv nr. 32.399/3/2008 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x