DECIZIE nr. 75 din 7 martie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alineatul ultim şi ale art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 pentru modificarea Legii locuinţei nr. 114/1996



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alineatul ultim şi ale art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 pentru modificarea Legii locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Claudiu Stef şi Eleonora Stef în Dosarul nr. 511/2001 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 martie 2002 şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 7 martie 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2001, pronunţată în Dosarul nr. 511/2001, Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alineatul ultim şi ale art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 pentru modificarea Legii locuinţei nr. 114/1996. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Stef şi Eleonora Stef cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 478/2000, pronunţată de Tribunalul Bacau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. I alineatul ultim din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 nu sunt în concordanta cu art. 70 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată (articol prin care a fost abrogat Decretul nr. 387/1977 pentru aprobarea Statutului privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei locatarilor), iar astfel se încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie care consacra principiul neretroactivitatii legii. De asemenea, se susţine ca art. II pct. I din aceeaşi ordonanţa contravine prevederilor constituţionale ale art. 11, 20, 26, 37, 41 şi 51, precum şi ale art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Se arata ca în baza acestor dispoziţii legale două treimi dintre proprietari încalcă drepturile unei treimi dintre proprietari.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, considera ca nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Se apreciază că nu se încalcă dreptul de asociere şi nici dreptul de proprietate al cetăţeanului.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin textelor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I alineatul ultim şi ale art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 pentru modificarea Legii locuinţei nr. 114/1996, ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 30 noiembrie 1998.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. I: "Articolul 69 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, se modifica şi va avea următorul cuprins:lt; lt;Art. 69. […] Până la data dobândirii personalităţii juridice a asociaţiei de proprietari, asociaţiile de locatari constituite potrivit Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1977 pentru aprobarea Statutului privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei locatarilor îşi desfăşoară activitatea pe baza statutului propriu şi a dispoziţiilor prezentei legi. gt; gt;”;– Art. II: "Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari, cuprins în anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, se modifica după cum urmează:1. Articolul 4 va avea următorul cuprins:lt; lt;Art. 4. – Asociaţia de proprietari se constituie pe baza hotărârii a cel puţin două treimi din numărul proprietarilor apartamentelor şi ai spaţiilor cu alta destinaţie decât cea de locuinta din cadrul unei clădiri.În clădirile de locuit cu mai multe tronsoane sau scări se pot constitui asociaţii de proprietari şi pe fiecare tronson sau scara în parte, dacă proprietatea comuna, aferentă fiecărui tronson sau fiecărei scări, poate fi delimitata şi dacă este posibila repartizarea cheltuielilor comune pe tronsoane sau pe scări. gt; gt;"Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii, ale art. 11 şi 20, relative la efectele juridice ale tratatelor internaţionale, ale art. 26, privind viaţa intima, familială şi privată, ale art. 37, privind dreptul de asociere, ale art. 41, referitoare la protecţia proprietăţii private, precum şi ale art. 51, relative la respectarea Constituţiei şi a legilor. Se mai susţine ca art. II pct. 1 din ordonanţa criticata contravine şi art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit căruia: "Nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie."I. Referitor la susţinerea autorilor excepţiei, potrivit căreia art. I alineatul ultim din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 încalcă prevederile art. 15 alin. (2), deoarece "a reabilitat" Decretul nr. 387/1977, decret care a fost abrogat prin efectul art. 70 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, Curtea constata ca aceasta nu poate fi reţinută.Prin art. I pct. 18 din Legea nr. 145 din 27 iulie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii locuinţei nr. 114/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, art. 70 a fost, la rândul sau, abrogat. În plus, pct. 17 al art. I din aceasta ultima lege prevede că, „Până la data dobândirii personalităţii juridice a asociaţiei de proprietari, asociaţiile de locatari constituite potrivit Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1977 pentru aprobarea Statutului privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei locatarilor îşi desfăşoară activitatea pe baza statutului propriu şi a dispoziţiilor prezentei legi”. În aceste condiţii Statutul privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei locatarilor, aprobat prin Decretul nr. 387/1977, se integreaza, alături de alte reglementări, între care Legea locuinţei nr. 114/1996, cadrului juridic aplicabil domeniului gospodăririi locative, până la finalizarea procesului de transformare a asociaţiilor de locatari în asociaţii de proprietari. În speta se constată că aceste dispoziţii tranzitorii nu pot fi considerate ca având caracter retroactiv. De asemenea, aplicarea noii reglementări se justifica în temeiul principiului aplicării legii noi situaţiilor juridice în curs.În consecinţa, dispoziţiile art. I alineatul ultim din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998, identice cu cele ale art. I pct. 17, nu contravin principiului neretroactivitatii legii.II. Se susţine de către autorii excepţiei ca art. II pct. 1 din ordonanţa de urgenţă criticata contravine prevederilor constituţionale ale art. 11, 20, 37, 41 şi 51, citate mai sus, întrucât, aderand la asociaţia de proprietari, dreptul de proprietate suporta limite.Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca motivele de neconstituţionalitate invocate nu pot fi primite, întrucât atât prevederile art. 37 din Constituţie relative la dreptul de asociere, cat şi ale art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului consacra un drept fundamental cu caracter social-politic, care oferă posibilitatea cetăţenilor de a se asocia în mod liber în partide sau formaţiuni politice, sindicate ori alte forme de organizare, cu scopul de a lua parte la diverse activităţi politice, sociale, culturale şi altele asemenea.În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000. Cu acel prilej Curtea a mai reţinut ca în anumite situaţii legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu se circumscriu conceptului de libera asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, respectiv, prin cele ale art. 37 din Constituţie. De asemenea, Curtea a constatat ca, mutatis mutandis, asociaţia de locatari prevăzută de Decretul nr. 387/1977 se afla într-o asemenea situaţie juridică. În adevăr, această categorie de asociaţii a fost creata, prin lege, în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seama totodată şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convietuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implica locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţa, o asociere, fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neintelegeri sau litigii.În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea criticii de neconstituţionalitate, a prevederilor constituţionale ale art. 26, relative la viaţa intima, familială şi privată, ale art. 41, referitoare la protecţia proprietăţii private, şi ale art. 51, privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, Curtea constata ca acestea nu sunt infrante de dispoziţiile art. II pct. 1 din ordonanţa de urgenţă criticata, deoarece interesul pe care îl reclama autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi considerat ca face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de normele constituţionale sus-menţionate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alineatul ultim şi ale art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998 pentru modificarea Legii locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Claudiu Stef şi Eleonora Stef în Dosarul nr. 511/2001 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește