DECIZIE nr. 75 din 6 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de Girbea Liviu în Dosarul nr. 7.766/2000 al Judecătoriei Zalau.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, întrucât dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, a căror neconstituţionalitate a fost invocată în raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie, nu contravin dispoziţiilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 7.766/2000, Judecătoria Zalau a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de Girbea Liviu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 contravin dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie, „deoarece fiind vorba de o lege organică, ce reglementează activitatea unui sector cum este sănătatea, are aceeaşi încadrare juridică ca şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 22/1997, ordonanţa declarata ca fiind neconstitutionala prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 83/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998″. În ambele situaţii – susţine autorul excepţiei – domeniile reglementate fac obiectul unor legi organice, astfel ca orice reglementare a acestor domenii trebuie realizată numai pe calea legii organice şi nu prin ordonanţa de urgenţă.Judecătoria Zalau, exprimandu-şi opinia în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, considera intemeiata excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere faptul ca legea de organizare a sistemului de asigurări de sănătate este o lege organică.Instanţa apreciază ca "în baza art. 107 alin. (2) din Constituţie, Guvernul emite ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi condiţiile prevăzute de aceasta, limite care nu pot privi domeniile care fac obiectul legii organice".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât interdicţia reglementării prin ordonanţa a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilă ordonanţelor de urgenta ale Guvernului. Cu privire la existenta cazului excepţional care justifica procedura de legiferare prin ordonanţe de urgenţă, se arata ca acesta consta în necesitatea inlaturarii unei grave atingeri aduse sistemului public de asigurări de sănătate.Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Prin Încheierea din 24 noiembrie 2000 a Judecătoriei Zalau Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 31 octombrie 2000.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca soluţionarea cauzei nu depinde de întregul ansamblu al dispoziţiilor criticate, astfel încât, având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea decide numai asupra constituţionalităţii unor dispoziţii legale în vigoare de care depinde soluţionarea pricinii, urmează ca, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol, să se respingă, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate cu referire la acele dispoziţii neincidente în cauza.Curtea retine, ca fiind determinante în soluţionarea cauzei, doar dispoziţiile art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997. În consecinţa, controlul de constituţionalitate se va limita la aceste dispoziţii legale, care au următorul conţinut: „(1) În perioada prevăzută la art. 93 alin. (1) conducerea activităţii caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, este asigurata de către un director general numit de preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu avizul consiliului de administraţie al casei de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în urma concursului organizat de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, potrivit legii, şi de către un consiliu de administraţie.(2) Directorul general este ordonator secundar de credite." … Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt următoarele:– Art. 114 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice." ;– Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, Curtea constata ca în realitate autorul excepţiei critica, în principal, procedeul legiferarii prin ordonanţe de urgenţă, apreciind ca acestea nu ar putea fi emise în domenii aparţinând legilor organice.Sub acest aspect Curtea retine ca emiterea de ordonanţe de către Guvern este limitată la domenii care nu fac obiectul legii organice, numai în ceea ce priveşte ordonanţele emise în temeiul unei legi speciale de abilitare. Aceasta limitare nu priveşte şi ordonanţele de urgenta pe care Guvernul le poate emite în mod excepţional. Întrucât emiterea acestora nu este condiţionată sau limitată de existenta vreunei legi de abilitare, ele pot fi emise în orice domeniu – inclusiv în domeniul legilor organice -, cu condiţia îndeplinirii unor situaţii excepţionale. Prin urmare, emiterea unei ordonanţe de urgenţă de modificare a legii pentru organizarea judecătorească nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la legiferare şi delegare legislativă.În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000).Curtea nu poate retine, ca fiind întemeiate, nici susţinerile autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 114 alin. (4). Aceasta deoarece, potrivit alin. (3) al art. 33 din Constituţie, "Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boala […] se stabilesc potrivit legii". Întrucât necesitatea organizării şi funcţionarii sistemului public de asigurări de sănătate constituie cazul excepţional care justifica adoptarea de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă, rezultă ca obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 justifica adoptarea prin ordonanţa de urgenţă a unei atare reglementări. În acest sens în practica judiciară a Curţii Constituţionale s-a decis în mod constant ca „ordonanţa de urgenţă se legitimează pe necesitatea şi urgenta reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public” (Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).De altfel, la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată, formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o menţin şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei în raport cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie şi cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de Girbea Liviu în Dosarul nr. 7.766/2000 al Judecătoriei Zalau.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a tuturor celorlalte dispoziţii ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Cristina Radu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește