DECIZIE nr. 75 din 5 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Florentin Scaleţchi în Dosarul nr. unic 41.070/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă faptul că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare pentru lipsă de apărare şi pentru a depune acte în justificarea excepţiei.Ministerul Public pune concluzii de respingere a cererii, arătând că încheierea de sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituţională în septembrie 2007, existând, prin urmare, timp suficient pentru angajarea unui apărător.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.Având cuvântul, Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca devenită inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a constatat că prevederea „care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea”, cuprinsă în art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, este neconstituţională.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. unic 41.070/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Florentin Scaleţchi în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că "unul dintre indicatorii procesului echitabil – principiul egalităţii armelor – nu poate fi atins prin actuala reglementare a art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, atâta timp cât organul de urmărire penală are acces nelimitat la toate datele cauzei, iar inculpatul, prin apărător, are dreptul să cunoască numai acele acte ce implică audierea sau prezenţa sa, legea restrângând dreptul la apărare garantat de Constituţie, care consacră că, în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate, în vreme ce textul de lege limitează drepturile apărătorului, id est ale inculpatului, numai la acele acte care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului." Se mai arată că, anterior modificării aduse prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală permitea apărătorului învinuitului sau inculpatului să asiste la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că în textul de lege criticat se reglementează atât drepturile apărătorului, învinuitului sau inculpatului în faza de urmărire penală, dar şi modalităţile de încunoştiinţare a acestuia, cu producerea dovezilor în acest sens.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi garantarea dreptului la apărare.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile art. 24 din Constituţie. Părţile procesului penal au dreptul de a fi asistate de apărător la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi nu doar la efectuarea acelora care implică audierea sau prezenţa părţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Drepturile apărătorului", aşa cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Din susţinerile autorului excepţiei rezultă însă că acesta critică numai dispoziţiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală.Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii".Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a constatat că prevederea „care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea” cuprinsă în acest text de lege este neconstituţională.Aşa fiind şi întrucât în prezenta cauză este criticată aceeaşi prevedere, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, iar excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Florentin Scaleţchi în Dosarul nr. unic 41.070/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește