DECIZIE nr. 75 din 27 ianuarie 2011

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 17 februarie 2011
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 şi alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 şi alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elisabeta Miu în Dosarul nr. 820/212/2010 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La dosar autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care consideră că, în pofida jurisprudenţei în materie, se impune un reviriment al acesteia. Astfel, potrivit textului legal criticat, debutul termenului de 20 de zile depinde de poziţia procurorului ierarhic superior, care nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 277 din Codul de procedură penală şi depăşeşte termenul înăuntrul căruia este obligat să rezolve plângerea formulată. O astfel de posibilitate induce părţilor o stare de nesiguranţă şi totodată constituie o condiţie suplimentară şi aleatorie care pune partea interesată în situaţia de a nu mai cunoaşte data până la care se poate prevala de accesul liber la judecător cu soluţionarea unei plângeri urmând regulile prevăzute de art. 278^1 din Codul de procedură penală.Totodată, în opinia sa, este afectat şi principiul egalităţii în drepturi, prin aceea că se instituie un tratament diferit între justiţiabili aflaţi în situaţii juridice identice. Astfel, unii dintre aceştia primesc în termenul legal o comunicare cu privire la plângerea formulată la procurorul ierarhic superior, iar alţii nu, cu toate că şi unii, şi alţii se află în aceeaşi situaţie juridică.Pe cale de consecinţă, propune reconsiderarea jurisprudenţei Curţii şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 820/212/2010, Tribunalul Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 şi alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elisabeta Miu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe pronunţate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 51 alin. (1) şi (4), art. 52 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2) şi art. 131 alin. (1), precum şi art. 6, 13, 14 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, împreună cu protocoalele adiţionale nr. 4, 6, 7, 12 şi 13, deoarece nu există nicio sancţiune disciplinară asupra prim-procurorului care nu soluţionează plângerile în termen. Astfel, în situaţia în care termenul de 20 de zile a fost depăşit, persoana interesată de calea de atac este decăzută din dreptul de a mai contesta soluţia în faţa judecătorului. Prin urmare, textul creează premisele pentru arbitrar şi subiectivism, dând posibilitatea prim-procurorului să nu pronunţe o soluţie în termenul de 20 de zile.Tribunalul Constanţa – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse de autor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 şi alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut:"În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile. […]Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;"Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 51 alin. (1) şi (4), art. 52 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2) şi art. 131 alin. (1), precum şi ale art. 6, 13, 14 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, împreună cu protocoalele adiţionale nr. 4, 6, 7, 12 şi 13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.392 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu următoarele argumente:"Împrejurarea că prin Decizia nr. 17/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a statuat că este obligatorie parcurgerea procedurii controlului ierarhic al soluţiilor de netrimitere în judecată, inclusiv a acelora dispuse prin rechizitoriu, nu constituie un fine de neconstituţionalitate a textelor legale criticate, partea, în aplicarea art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, urmând ca mai întâi să supună cenzurii procurorului ierarhic superior soluţia contestată.Faptul că prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin această reglementare legiuitorul a urmărit să dea eficienţă dreptului de acces liber la justiţie, sens în care partea, neprimind vreun răspuns în termenul prevăzut de lege, se poate adresa judecătorului cu plângere împotriva soluţiei de netrimitere. În plus, nu poate fi primită teza potrivit căreia justiţiabilul nu poate cunoaşte momentul din care începe să curgă termenul de decădere instituit de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. În sfârşit, prin reglementarea contestată s-a urmărit, printre altele, să nu se tergiverseze în mod nejustificat soluţionarea unei cauze penale, aşa încât o eventuală nerespectare a dispoziţiilor legale potrivit cărora procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire să nu se transforme într-o sancţiune pentru justiţiabil, care, într-o atare situaţie, este obligat să aştepte sine die o comunicare din partea celui obligat să rezolve plângerea sa."Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 şi alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elisabeta Miu în Dosarul nr. 820/212/2010 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x