DECIZIE nr. 75 din 25 aprilie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Maria Selariu în Dosarul nr. 9.499/1999 al Judecătoriei Brăila.La apelul nominal răspunde Mihai Munteanu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, Mihai Munteanu solicita admiterea excepţiei, depunând note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 178/1934 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 225/1999, neintervenind elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 9.499/1999, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Maria Selariu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca Legea nr. 178/1934, fiind promulgată printr-un decret regal, nu poate fi aplicată sub imperiul actualei Constituţii, care consacra o alta forma de guvernamant, şi în condiţiile altor realitati economice. Se mai arata ca în anumite texte ale legii se fac referiri la „Vechiul Regat” şi la „provinciile unite”, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se susţine ca majoritatea prevederilor legii sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât consacra privilegii pentru una dintre părţile contractante, respectiv pentru deponent ori consignatar. O serie de articole din Legea nr. 178/1934 „contravin flagrant sistemului financiar-contabil actual, structurat şi organizat în baza legilor constituţionale nr. 27 şi nr. 87/1994”. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate se referă în continuare şi la dificultăţile derulării raporturilor decurgând din contractul de consignaţie atunci când obiectul acestui contract este constituit din produse electronice sau electrocasnice, deoarece asemenea produse nu existau la data adoptării Legii nr. 178/1934. Pentru motivele arătate autorul excepţiei considera ca Legea nr. 178/1934 contravine art. 1 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 77 alin. (1)-(3) şi art. 78 din Constituţie.Judecătoria Brăila, exprimandu-şi opinia, apreciază ca Legea nr. 178/1934 este în vigoare.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile Legii nr. 178/1934 sunt în vigoare şi nu contravin prevederilor constituţionale.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia ca neîntemeiată, precizând ca includerea într-o lege extrapenala a unor dispoziţii care prevăd sancţiuni penale nu contravine Constituţiei.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, despre care autorul excepţiei susţine că nu mai poate fi aplicată după adoptarea actualei Constituţii, care consacra o alta forma de guvernamant decât cea de la data adoptării legii, precum şi ca sunt incalcate dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 77 alin. (1)-(3) şi ale art. 78 din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, Curtea constata ca autorul acesteia a ridicat aceeaşi excepţie în Dosarul nr. 8.751/1998 al Judecătoriei Brăila, care, prin Încheierea din 5 aprilie 1999, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 178/1934. Cu privire la acea excepţie Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 225 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000. Respingând excepţia, Curtea a reţinut, în esenta, următoarele:– Îndeplinirea condiţiilor formale de validitate a Legii nr. 178/1934 trebuie examinata în raport cu reglementările constituţionale şi legale din momentul aplicării legii, potrivit principiului tempus regit actum. Pe de altă parte, conţinutul acestui act normativ nu contrazice prevederile şi principiile constituţionale, astfel încât Legea nr. 178/1934, deşi anterioară Constituţiei din 1991, este în vigoare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”.– Legea nr. 178/1934 nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacra egalitatea cetăţenilor în faţa legii, întrucât prin încheierea contractului de consignaţie nu se creează o inegalitate a părţilor, ci se stabilesc drepturi şi obligaţii specifice, pe de o parte, ale consignantului, iar pe de altă parte, ale consignatarului, potrivit naturii contractului.– Susţinerile privind încălcarea prevederilor cuprinse în Constituţie la art. 77, referitor la "promulgarea legii", şi la art. 78, referitor la "intrarea în vigoare a legii" nu au legătură cu soluţionarea excepţiei ridicate.– În sfârşit, susţinerile referitoare la neconcordanta dintre prevederile legii criticate şi cele ale altor legi nu constituie probleme de control al constituţionalităţii şi de aceea nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.Atât considerentele, cat şi soluţia exprimate în aceasta decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, excepţia urmând să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Maria Selariu în Dosarul nr. 9.499/1999 al Judecătoriei Brăila.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 aprilie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește