DECIZIE nr. 75 din 21 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Pan Guanghua în Dosarul nr. 700/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că sunt neîntemeiate criticile formulate de autorul acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 700/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Pan Guanghua într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări de refuz al acordării regimului tolerării şederii acestuia pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţionează explicit motivul protejării vieţii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, noţiunile de "motive obiective" şi de "împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de neînlăturat", cuprinse în textele criticate, fiind prea vagi şi imprecise. Arată că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a consacrat principiul potrivit căruia normele legale ce consacră drepturi ale omului trebuie să fie suficient de precise şi accesibile, "astfel încât cetăţeanul să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o anumită situaţie" (Cauza Silver contra Regatului Unit, 1983).Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."; … – Art. 103 lit. f): "Străinii prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în următoarele situaţii: (…)f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări constată că aceştia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la viaţă familială şi privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.019 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 22 septembrie 2009, a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma unor critici similare celor formulate în cauza de faţă şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, argumentele care au condus la respingerea excepţiei cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o critică pertinentă, invocarea prevederilor din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care garantează dreptul la viaţă familială şi privată neavând incidenţă în cauză. Totodată, Curtea reţine că textul legal criticat oferă străinilor şansa de a le fi tolerată rămânerea pe teritoriul României şi în alte cazuri decât cele enumerate la lit. a)-e) ale art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, dacă autoritatea competentă apreciază că aceasta este în mod obiectiv necesară. În plus, deciziile Oficiului Român pentru Imigrări pot fi contestate în faţa instanţei de judecată, care va putea înlătura eventualul refuz nejustificat de acordare a tolerării. De altfel, Curtea Constituţională observă că textul de lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în stabilirea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de natură să avantajeze destinatarul normei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Pan Guanghua în Dosarul nr. 700/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2010.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește