DECIZIE nr. 748 din 26 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. c) şi art. 77-85 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ale art. 43 şi art. 44 din Codul comercial, precum şi a dispoziţiilor art. 1019-1021 din Codul civil



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 lit. c) şi art. 58-66 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, ale art. 43-44 din Codul comercial, precum şi a dispoziţiilor art. 1019-1021 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „DD International” – S.R.L. în Dosarul nr. 1.722/1/2006 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia civilă nr. 399 din 18 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.722/1/2006, Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 lit. c) şi art. 58-66 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, ale art. 43-44 din Codul comercial, precum şi a dispoziţiilor art. 1019-1021 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „DD International” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate reprezintă o gravă încălcare a prevederilor constituţionale, întrucât acţiunile introduse de lichidatorul judiciar pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor pun în pericol securitatea circuitului civil, pe de o parte, şi îngrădesc în mod flagrant dreptul de proprietate al debitorului şi terţului dobânditor, pe de altă parte.Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Sesizarea de neconstituţionalitate a vizat dispoziţiile art. 29 lit. c) şi art. 58-66 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii, a intrat în vigoare Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care a abrogat Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, dar a preluat parţial dispoziţii ale legii anterioare. Astfel, art. 29 lit. c) şi art. 58-66 din Legea nr. 64/1995 au fost preluate de noua lege în art. 25 lit. c) şi art. 77-85 şi reglementează situaţia unor acte juridice ale debitorului, acte supuse procedurii de anulare, condiţiile procedurale de exercitare a acţiunilor în anulare, consecinţele admiterii acestora, respectarea regulilor de publicitate pentru asigurarea opozabilităţii faţă de terţi a modificării titularilor drepturilor ce au făcut obiectul acţiunilor în anulare.De asemenea, autorul a mai criticat dispoziţiile art. 43 şi art. 44 din Codul comercial, referitoare la curgerea de drept a dobânzii şi interdicţia termenului de graţie în materie comercială, precum şi dispoziţiile art. 1019-1021 din Codul civil care reglementează condiţia rezolutorie în contractele civile.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.În prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa Tribunalului Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin încheiere, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Împotriva acestei încheieri autorul excepţiei a formulat recurs la Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţă care, prin Decizia civilă nr. 399 din 18 mai 2006, a admis calea de atac şi a modificat încheierea tribunalului în sensul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.Într-o atare situaţie, Curtea constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău nu a soluţionat fondul cauzei, împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constituţionalitate a prevederilor criticate, ci numai problema admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate. Aşa fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, pentru a se evita tergiversarea soluţionării litigiului dintre părţi, deci pentru înfăptuirea cu celeritate a actului de justiţie, Curtea Constituţională reţine spre judecare excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. c) şi art. 77-85 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ale art. 43 şi art. 44 din Codul comercial, precum şi a dispoziţiilor art. 1019-1021 din Codul civil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. c) şi art. 77-85 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, se constată că, asupra constituţionalităţii soluţiilor legislative consacrate de acestea în reglementarea anterioară, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 386/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006. Cu acel prilej, s-a constatat că dispoziţiile legale criticate constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile legale criticate sancţionează tocmai reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar, potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea nici un efect. Aceste considerente, ce au stat la baza pronunţării soluţiei în decizia amintită, se constituie în argumente în favoarea concluziei că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale privitoare la protecţia proprietăţii, invocate de autorul prezentei excepţii.În ceea ce priveşte art. 43 şi art. 44 din Codul comercial, Curtea observă că acestea conţin dispoziţii cu caracter general referitoare la curgerea de drept a dobânzii şi interdicţia termenului de graţie în materie comercială. Or, Curtea constată că aceste dispoziţii constituie o aplicare a principiilor constituţionale consacrate în art. 44 şi art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la garantarea proprietăţii private, respectiv la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1019-1021 din Codul civil, norme ce reprezintă dreptul comun în materia rezoluţiunii contractelor civile, Curtea reţine că textele de lege criticate nu conţin prevederi de natură să antreneze o restrângere a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, aşa cum s-a precizat şi în cazul dispoziţiilor din Codul comercial, ele constituie expresia aplicării principiilor constituţionale în materia sus-menţionată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. c) şi art. 77-85 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ale art. 43 şi art. 44 din Codul comercial, precum şi a dispoziţiilor art. 1019-1021 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „DD International” – S.R.L. în Dosarul nr. 1.722/1/2006 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește