DECIZIE nr. 748 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (2)din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dionisie Lefter în Dosarul nr. 663/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 663/45/2009, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. I pct. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii”.Excepţia a fost ridicată de Dionisie Lefter într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de anulare a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate dispun şi pentru trecut, nu numai pentru viitor, deoarece au ca efect modificarea unui contract de management încheiat prin voinţa părţilor, anterior apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009. Faţă de vechea redactare a art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, modificările introduse prin această ordonanţă de urgenţă conţin condiţii discriminatorii, în totală contradicţie cu expunerea de motive care a stat la baza adoptării Legii nr. 95/2006, care nu reprezintă un beneficiu relevant de selecţie pentru îndeplinirea funcţiei de manager al unui spital şi care restrâng totodată baza de selecţie a candidaţilor pentru această funcţie. Astfel, se arată că activitatea de management impune o serie de cunoştinţe şi abilităţi care ţin, mai degrabă, de o anumită pregătire profesională specializată, cum ar fi cea de manager de profesie, şi nu de o anumită calificare ca „medic primar” sau „cadru didactic universitar”.Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate "este fondată, întrucât este dreptul suveran al autorităţii care are responsabilitatea organizării serviciului public medical să stabilească criterii de selecţie şi de performanţă care să-i permită angajarea unor manageri care, prin pregătirea şi calităţile lor, să-i dea şi siguranţa că vor gestiona în cele mai bune condiţii patrimoniul şi activitatea unităţilor spitaliceşti, dreptul de dispoziţie al organizatorului sistemului public medical înscriindu-se în limitele prerogativelor recunoscute lui prin art. 44 din Constituţia României şi art. 480 din Codul civil".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece argumentaţia autorului excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se bazează, în principal, pe circumstanţele specifice litigiului dedus judecăţii, asupra cărora numai instanţa de judecată, şi nu Curtea Constituţională, se poate pronunţa. Totodată, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 respectă condiţiile impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie, în sensul că Guvernul poate reglementa, prin ordonanţă de urgenţă, domenii ce aparţin legilor organice. Dispoziţiile de lege criticate se aplică pentru viitor, astfel cum prevede art. II alin. (1) teza întâi din ordonanţa de urgenţă examinată, iar autorul excepţiei nu precizează în ce constă contrarietatea acestora faţă de prevederile constituţionale ale art. 53 invocate.Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 sunt constituţionale. Acestea dispun pentru viitor, urmând a-şi găsi aplicarea de la data intrării în vigoare a actului normativ criticat şi nici nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, ci instituie unele condiţii pentru exercitarea funcţiei de manager sau manager interimar al unui spital.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009. Ulterior ridicării prezentei excepţii, textul legal criticat a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 91/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010. Textul legal criticat are, în prezent, următorul conţinut:– Art. 178 alin. (2): "(2) Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior şi să îndeplinească una dintre următoarele condiţii:a) să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii; … b) să fie absolvent al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii." … În opinia autorului excepţiei textul de lege criticat încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, reglementat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, contrar art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în sensul că generează discriminări nepermise de prevederile art. 16 din aceasta, de art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi de dispoziţiile Convenţiei nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitarea profesiei, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973 pentru ratificarea unor convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii. De asemenea, sunt invocate, sub aspectul principiului ierarhiei actelor juridice, art. 1 alin. (5), art. 73, 76, 108 şi 115 din Constituţie.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, ulterior ridicării acesteia, dispoziţiile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 91/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.Astfel, în actuala redactare, dispoziţiile legale criticate satisfac nemulţumirea autorului excepţiei constând în aceea că managerul unui spital public, persoană fizică, sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ. În noua redactare, normele legale criticate nu mai prevăd strict şi limitativ domeniul necesar a fi absolvit de către o persoană în cadrul învăţământului universitar pentru a avea aptitudinea de a deveni, odată cu îndeplinirea celorlalte cerinţe legale, manager al unui spital public, ci instituie doar condiţia generală de a fi absolvent al unei instituţii de învăţământ superior. În plus faţă de cerinţa existentă şi în vechea redactare, şi anume cea de absolvire şi a unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, actualul text al art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede şi cerinţa alternativă potrivit căreia candidatul la postul de manager al unui spital public să fie absolvent al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii.Curtea Constituţională constată că aceste cerinţe sunt pe deplin justificate prin prisma naturii postului de manager al unui spital public la care candidează o persoană şi nu au menirea de a restrânge baza de selecţie a candidaţilor pentru această funcţie, aşa cum afirmă autorul excepţiei, ci urmăresc asigurarea unor criterii de competenţă profesională şi de specializare în acest domeniu. Totodată, reglementarea legală criticată nu are efect retroactiv, aceasta urmând să producă efecte după intrarea sa în vigoare, potrivit art. 78 din Constituţie, la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, şi numai pentru viitor.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dionisie Lefter în Dosarul nr. 663/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește