DECIZIE nr. 747 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi în Dosarul nr. 132/45/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi a transmis la dosar note scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 132/45/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ, aflată în stadiul procesual al recursului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că recunoaşterea în favoarea autorităţii administrative a dreptului la recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge principiul egalităţii de tratament şi cel potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. Arată că "este excesivă recunoaşterea acestei posibilităţi, câtă vreme se permite menţinerea caracterului executoriu al unui act administrativ în timp ce acesta este supus judecăţii, fiind astfel înfrânt principiul liberului acces la justiţie, care astfel subzistă doar formal, câtă vreme pe parcursul judecăţii partea suportă consecinţele unui act ale cărui condiţii de validitate nu au fost pe deplin lămurite". În opinia sa, actul administrativ nelegal ar trebui suspendat de drept, prin simpla exercitare a căilor de atac de către părţile lezate prin emiterea lui. Susţine că recunoaşterea dreptului autorităţii administrative de a contesta soluţia de suspendare este cu atât mai excesivă cu cât această autoritate nu justifică interesul legitim de natura celui înscris în art. 1 din lege, având în vedere că raţiunea legii contenciosului administrativ este protecţia persoanelor faţă de actele emise de autorităţile administrative, şi nu invers. Arată că nu se poate vorbi despre dreptul la un proces echitabil câtă vreme efectele actului nelegal continuă să se producă în fapt, prin admiterea recursului formulat de autoritatea publică împotriva sentinţei civile de suspendare. Precizează, ca o confirmare a acestor argumente, că prevederile similare cuprinse în art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă au fost modificate în sensul arătat, încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite nemaifiind supusă niciunei căi de atac.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat instituie o garanţie pentru persoana vătămată în ceea ce priveşte evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:– Art. 14: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. (…)(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 "Egalitatea în drepturi" şi art. 21 "Accesul liber la justiţie".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia pretinde că este încălcată egalitatea de tratament juridic prin aceea că prevederile de lege criticate recunosc în favoarea ambelor părţi aflate pe poziţii adverse în cadrul unui litigiu de contencios administrativ dreptul de a contesta hotărârea prin care instanţa a dispus suspendarea actului supus controlului de legalitate. Or, este de domeniul evidenţei că această dispoziţie dă expresie tocmai principiului enunţat de autorul excepţiei. Dimpotrivă, o nesocotire a principiului egalităţii armelor specific procesului echitabil ar fi reprezentată de oferirea posibilităţii de a beneficia de un astfel de drept doar părţii care, potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a considerat vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică şi s-a adresat instanţei competente în vederea recunoaşterii dreptului pretins sau a interesului legitim şi a reparării pagubei ce i-a fost cauzată.Autorul excepţiei susţine că raţiunea legii contenciosului administrativ este protecţia persoanelor faţă de actele emise de autorităţile administrative, şi nu invers. Curtea observă însă că o astfel de protecţie survine doar ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti care trebuie să fie rezultatul unui proces echitabil, în cursul căruia şi autoritatea emitentă a actului administrativ contestat să aibă posibilitatea de a apăra prezumţia de legalitate de care acesta se bucură, inclusiv prin posibilitatea de a se opune suspendării executării actului administrativ până la pronunţarea unei hotărâri cu privire la legalitatea acestuia. În acest context, este firesc ca actul să îşi producă efectele până la momentul în care instanţa se pronunţă în mod definitiv asupra necesităţii suspendării executării acestuia. Afirmaţia în sensul că actul administrativ nelegal ar trebui suspendat de drept, prin simpla exercitare a căilor de atac de către părţile lezate prin emiterea lui, nu reprezintă o critică de neconstituţionalitate, ci o apreciere personală cu privire la o reglementare viitoare pe care, în opinia autorului excepţiei, legiuitorul ar trebui să o adopte.Totodată, Curtea reţine că textele de lege criticate nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, persoana care se consideră vătămată şi autoritatea emitentă a actului a cărui legalitate se contestă având, deopotrivă, posibilitatea de a accede la instanţele judecătoreşti în vederea suspendării efectelor actului contestat atât printr-o cerere alăturată acţiunii principale, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cât şi printr-o acţiune directă introdusă în condiţiile art. 15 din aceeaşi lege.În ceea ce priveşte susţinerea criticilor de neconstituţionalitate prin raportare la modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze, prin art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă, o altă instituţie juridică, şi anume cea a suspendării provizorii a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă în cazul soluţionării contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, Curtea constată că nu poate analiza un astfel de argument. Aceasta, deoarece, potrivit competenţei sale stabilite prin Constituţie şi prin legea proprie de organizare şi funcţionare, instanţa de contencios constituţional efectuează controlul de constituţionalitate exclusiv prin raportare la textele şi principiile Legii fundamentale, iar nu prin compararea prevederilor de lege supuse examinării cu alte norme cuprinse în diverse alte reglementări legale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi în Dosarul nr. 132/45/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește