DECIZIE nr. 746 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din anexa VI şi ale pct. 10 din anexa nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi ale anexei, lit. A pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Gheorghe Pinteală, Ion Retca, Petre Dungan, Elena Furdui, Valentin Românu, Constanţa Cârstea, Floarea Hodor, Mariana Ivaniuc, Angelina Tufariu, Maria Hurdu şi Marius Chiru în Dosarul nr. 5.886.3/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 8.302D/2009 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde partea Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin consilier juridic cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 8.717D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Ion Retca, Angelian Tufariu, Floarea Hodor, Mariana Ivaniuc şi Marius Chiru în Dosarul nr. 2.078/30/2009 al aceleiaşi instanţe de judecată.La apelul nominal răspunde acelaşi consilier juridic pentru partea Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul părţii prezente şi al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a celor două cauze.Preşedintele Curţii, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 8.717D/2009 la Dosarul nr. 8.302D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin consilierul juridic, solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, deoarece dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate expres prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Depune note de şedinţă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, având în vedere împrejurarea că, ulterior ridicării acesteia, Legea nr. 330/2009 a abrogat expres prevederile legale atacate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 25 noiembrie 2009 şi din 18 noiembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 5.886.3/30/2007 şi nr. 2.078/30/2009, Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi ale lit. A pct. 13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Gheorghe Pinteală, Ion Retca, Petre Dungan, Elena Furdui, Valentin Românu, Constanţa Cârstea, Floarea Hodor, Mariana Ivanciuc, Angelina Tufariu, Maria Hurdu şi Marius Chiru, respectiv de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Ion Retca, Angelian Tufariu, Floarea Hodor, Mariana Ivaniuc şi Marius Chiru în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri formulate în acţiuni judecătoreşti privind drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, autorii acesteia arată că textele de lege criticate creează discriminări şi limitări ale exerciţiului unor drepturi, deoarece, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, cea a magistraţilor, se face distincţie sub aspectul salarizării. Astfel, procurorii din structurile Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.) şi ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (D.I.I.C.O.T.) beneficiază de indemnizaţii mai mari (prin multiplicarea indicelui de referinţă sectorială cu coeficientul 19), în timp ce procurorii de la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti ordinare, care participă la soluţionarea unor cauze similare ca obiect şi complexitate, au indemnizaţii mai mici, stabilite prin acelaşi act normativ (deoarece indicele de referinţă sectorială este multiplicat cu coeficientul 17 sau mai mic decât 17). Criteriul nivelului instanţelor sau parchetelor îşi pierde orice relevanţă fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiţia sine qua non pentru promovarea sau numirea într-o funcţie judiciară la o instanţă sau un parchet de un anumit nivel. Criteriul vechimii în magistratură a fost însă în mod privilegiat eliminat în cazul procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aceştia fiind salarizaţi la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a avea însă vechimea minimă de 8 ani corespunzătoare acestui nivel, ci doar o vechime cerută de 5 ani în magistratură. Discriminarea apare, aşadar, atât în raport cu personalul din interiorul aceluiaşi nivel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi în raport cu personalul de la celelalte nivele. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat prin Decizia nr. VI/2007 că sunt discriminatorii criteriile de diferenţiere de tratament salarial constând în apartenenţa la categoria celor implicaţi în soluţionarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cauzele privind faptele de corupţie sau de criminalitate organizată şi terorism). Aşadar, se ajunge la raţiunea ca unul şi acelaşi element, constând în obligaţia de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, să producă efecte juridice diferenţiate, inegale şi privilegiate în sistemul de salarizare a acestora, în funcţie de apartenenţa la o anumită unitate din sistemul justiţiei şi de locul de muncă.Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale lit. A pct. 13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, sunt neconstituţionale prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem de salarizare, discriminatoriu şi privilegiat atât în raport cu personalul din interiorul aceluiaşi nivel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi în raport cu personalul de la celelalte nivele.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că acordarea coeficienţilor de multiplicare referitoare la salarizarea procurorilor este făcută în considerarea nivelului parchetului unde aceştia funcţionează. Faptul că judecătorul de tribunal sau de curte de apel soluţionează dosare de competenţa D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. nu este un argument pentru schimbarea salarizării acestora, întrucât şi până în prezent dosare de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie puteau fi soluţionate de instanţe cum sunt tribunalele sau curţile de apel. În plus, procurorii din aceste structuri sunt numiţi, şi nu promovaţi, pe o durată temporară, la expirarea căreia aceştia revin pe postul deţinut anterior.Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din cap. VI al părţii a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi ale lit. A pct. 13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, cu următorul conţinut:– Art. 11 alin. (1): " Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt salarizaţi potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcţiile pe care le deţin sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii."Pct. 6-13 ale lit. A din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, la care face referire textul legal citat, privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Pct. 13, criticat în mod distinct, reglementează coeficientul de multiplicare corespunzător funcţiei de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Curtea constată că, ulterior ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate expres prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din cap. VI al părţii a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.Soluţiile legislative criticate au fost preluate însă în dispoziţiile art. 11 din anexa nr. VI şi ale pct. 10 din anexa nr. VI/1 la Legea cadru nr. 330/2009, astfel că acestea urmează a constitui obiect al controlului de constituţionalitate.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 11: "Pe durata exercitării funcţiei, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la nr. crt. 3, 4 şi 6-10 din anexa nr. VI/1, în raport cu funcţiile pe care le deţin sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii."Pct. 10 din anexa nr. VI/1 reglementează coeficienţii de ierarhizare, majorarea la indemnizaţie şi gradaţia corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă pentru funcţiile de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror cu grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor cu peste 8 ani vechime.Textele din Constituţie pretins încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că asupra dispoziţiilor art. 11 din anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice s-a mai pronunţat, un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 242 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010.De altfel, cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate de autorii excepţiei, referitoare la crearea unei discriminări, sub aspectul salarizării, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale a procurorilor, Curtea a mai pronunţat, de pildă, Decizia nr. 861 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 28 iulie 2009. Cu acel prilej, respingând ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut, în esenţă, că „atât Direcţia Naţională Anticorupţie, cât şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe când instanţele care judecă cauzele instrumentate de aceste structuri nu sunt întotdeauna la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (spre exemplu, competenţa de judecată în cazul infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene aparţine judecătoriilor, iar cea de urmărire penală Direcţiei Naţionale Anticorupţie). Conferirea acestei poziţii superioare în ierarhia parchetelor a celor două structuri legitimează din punct de vedere constituţional salarizarea diferită a procurorilor care le compun în raport cu alţi magistraţi aflaţi la parchete sau instanţe superioare, chiar dacă, în fapt, aceştia au aceeaşi vechime în funcţia de judecător sau procuror. Rezultă că aceste categorii de magistraţi nu se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel încât tratamentul juridic aplicat acestora din punct de vedere al salarizării nu poate fi decât diferit.”Întrucât, faţă de aspectele deja analizate în jurisprudenţa indicată, în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acesteia, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea.Cât priveşte invocarea art. 53 din Constituţie, care reglementează condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea acestei norme fundamentale, de vreme ce nici pretinsa contradicţie faţă de principiul egalităţii şi al nediscriminării nu a fost reţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din anexa nr. VI şi ale pct. 10 din anexa nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Vasile Bâc, Minodora Vladu, Mariana Boier, Gheorghe Pinteală, Ion Retca, Petre Dungan, Elena Furdui, Valentin Românu, Constanţa Cârstea, Floarea Hodor, Mariana Ivaniuc, Angelina Tufariu, Maria Hurdu şi Marius Chiru în dosarele nr. 5.886.3/30/2007 şi nr. 2.078/30/2009 ale Curţii de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește