DECIZIE nr. 745 din 12 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Brînduşa Bîrsan, apărător ales al petenţilor decedaţi Constantin Buia şi Alina Florica Buia, în Dosarul nr. 5.649/2/2008 (număr în format vechi 2.029/2008) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.649/2/2008 (număr vechi 2.029/2008), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Brînduşa Bîrsan, apărător ales al petenţilor decedaţi Constantin Buia şi Alina Florica Buia, cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de neîncepere a urmăririi penale, procedură în cadrul căreia instanţa a respins cererea de introducere în cauză a succesorului în drepturi al petenţilor decedaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura plângerii în faţa judecătorului împotriva actelor de netrimitere în judecată ale procurorului, încalcă principiile constituţionale referitoare la universalitatea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, egalitatea în drepturi, dreptul la apărare, dreptul de proprietate privată, dreptul la moştenire, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi la înfăptuirea justiţiei, întrucât nu prevede posibilitatea introducerii în cauză a succesorilor în drepturi, în eventualitatea decesului unuia dintre petenţi.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. În plus, critica vizează, în realitate, completarea textului art. 278^1 din Codul de procedură penală, ceea ce nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate. Mai arată că art. 44 şi 46 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins:"După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie.La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată; … b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă; … c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. … În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.Plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege se invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 46 referitoare la dreptul la moştenire, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia a fost ridicată de avocat în numele unor petenţi decedaţi, cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de neîncepere a urmăririi penale, procedură în cadrul căreia instanţa a respins cererea de introducere în cauză a succesorului în drepturi al respectivilor petenţi. Însă, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată de o persoană dacă aceasta are calitatea de parte în proces, caz în care poate formula cererea personal sau prin mandatari, avocaţi sau consilieri juridici. Totuşi, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale reiese că aceasta poate fi sesizată şi cu o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de o persoană care nu era parte în proces, cu condiţia ca aceasta să justifice un interes în dobândirea calităţii de parte [a se vedea Decizia nr. 369 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 35 alin. (2) lit. i) şi art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei]. Or, apărătorul ales al petenţilor decedaţi nu justifică un interes în dobândirea calităţii de parte în cauza de faţă.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, fiind ridicată de o persoană care nu se încadrează în prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Brînduşa Bîrsan, apărător ales al petenţilor decedaţi Constantin Buia şi Alina Florica Buia, în Dosarul nr. 5.649/2/2008 (număr în format vechi 2.029/2008) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește