DECIZIE nr. 745 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Răcean în Dosarul nr. 2.997/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.997/85/2006, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Răcean în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 21, 24, 45, art. 135 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 20 raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi art. 1 şi 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece în actuala reglementare părţile nu au posibilitatea să se împace, să-şi retragă plângerea sau să apeleze la alte modalităţi de stingere amiabilă a procesului.De asemenea, este nesocotită şi libertatea comerţului prin aceea că se instituie o sancţiune penală, cu toate că neîndeplinirea unei obligaţii contractuale nu poate fi sancţionată decât pe plan civil.Prevederile art. 215 alin. 5 din Codul penal mai afectează şi dispoziţiile constituţionale ale art. 53 prin aceea că se înfrânge principiul proporţionalităţii, deoarece pedeapsa cu închisoare de la 10 la 20 de ani este prea mare pentru o pagubă materială de peste 200.000 lei.În sfârşit, autorul mai arată că se încalcă egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, întrucât textul stabileşte încadrarea juridică a faptei şi răspunderea penală în funcţie de întinderea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracţiune, în condiţiile în care repararea acestui prejudiciu se înfăptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi constituie obiectul acţiunii civile care este alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, neputând influenţa răspunderea penală a autorului prejudiciului.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal – Înşelăciunea, care au următorul conţinut:"Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.[…] Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, a rezolvat cu valoare de principiu aspecte similare. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că art. 215 din Codul penal incriminează înşelăciunea ca o gravă faptă antisocială contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înşelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată.Cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de către statul român a libertăţii comerţului, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din chiar conţinutul textului criticat, elementul material al infracţiunii de înşelăciune are drept premisă o acţiune şi, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea actului. Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condiţiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundată infracţiunea de înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De aceea, invocarea dispoziţiilor constituţionale menţionate, precum şi a celor ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, privitoare la interzicerea sancţionării penale a neexecutării unei obligaţii contractuale, este total nepertinentă.Curtea mai constată că dispoziţiile art. 215 alin. 5 din Codul penal au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.128 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor se menţin, fiind valabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 2 din Codul penal. De altfel, şi cu privire la constituţionalitatea acestui din urmă text legal Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate şi în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 403 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2006, sau Decizia nr. 679 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Răcean în Dosarul nr. 2.997/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește