DECIZIE nr. 744 din 2 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Codecs” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.249/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în urma republicării Legii nr. 53/2003, soluţia legislativă criticată se regăseşte în prezent la art. 166 alin. (4) din lege. Pe fond, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu îşi motivează critica de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 44.249/3/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Codecs” – S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 din Constituţie, întrucât obligă angajatorul la plata daunelor-interese pentru întârzierea plăţii salariului în condiţiile în care, la rândul său, angajatorul nu şi-a încasat creanţele de la debitorii săi având în vedere situaţia economică dificilă a ţării.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât legiuitorul a prevăzut numai posibilitatea acordării daunelor-interese în cazul întârzierii nejustificate a plăţii salariului, ceea ce înseamnă că această obligaţie a angajatorului este supusă unor cerinţe de fapt a căror dovadă poate fi efectuată în cadrul procedurilor judiciare.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, plata daunelor-interese fiind doar o consecinţă a neîndeplinirii obligaţiei de plată a salariului. Totodată, se arată că aspectele invocate de autorul excepţiei referitoare la dificultăţile economice nu ţin de constituţionalitate, ci de aplicarea prevederii legale la situaţia concretă, care revine în competenţa instanţelor judecătoreşti.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Ulterior sesizării Curţii, Legea nr. 53/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluţia legislativă criticată regăsindu-se la art. 166 alin. (4) din lege, text asupra căruia Curtea urmează să se pronunţe prin prezenta decizie. Dispoziţiile art. 166 alin. (4) din lege au următorul cuprins:"Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:Principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, are în vedere dreptul cetăţenilor – deci, al persoanelor fizice – de a fi egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, sau Decizia nr. 891 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea Constituţională a reţinut că „Principiul egalităţii cetăţenilor se aplică şi persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetăţenii îşi exercită un drept constituţional […]”. Or, în cauza de faţă, autorul excepţiei invocă art. 16 din Constituţie prin prisma faptului că o persoană juridică este dezavantajată, întrucât ar putea datora daune-interese ca urmare a neexecutării la timp, din varii motive, a unei prevederi esenţiale a contractului individual de muncă: plata remuneraţiei. Este evident că art. 16 din Constituţie nu are incidenţă în cauză, neurmărindu-se exercitarea de către persoana fizică, prin intermediul persoanei juridice, a unui drept fundamental, ci apărarea unor interese pur economice ale persoanei juridice. Mai mult, în motivarea excepţiei nici nu se precizează în raport cu care dintre subiecţii de drept ar fi dezavantajat/discriminat angajatorul; or, invocarea art. 16 din Constituţie se face întotdeauna prin arătarea unor situaţii comparabile de unde ar rezultă discriminarea.De asemenea, Curtea reţine că aspectele invocate de autorul excepţiei tind să transforme critica sa de neconstituţionalitate în chestiuni de fapt asupra cărora instanţa judecătorească este cea competentă să se pronunţe.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Codecs” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.249/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește