DECIZIE nr. 743 din 24 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2, art. 278^1 alin. 8, art. 183 alin. 1 şi 2 şi art. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2, ale art. 278^1 alin. 8, ale art. 183 alin. 1 şi 2 şi ale art. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Nicolae Moşuţi în Dosarul nr. 573/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi de Vasile Mureşan în Dosarul nr. 6.495/182/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 586D/2008 şi nr. 1.030D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.030D/2008 la Dosarul nr. 586D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 6 martie 2008 şi 10 aprilie 2008, pronunţate în dosarele nr. 573/45/2007 şi nr. 6.495/182/2007, Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi Tribunalul Maramureş – Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală respectiv, art. 281 din Codul penal, precum şi art. 171 alin. 2, art. 278^1 alin. 8, art. 183 alin. 1 şi 2 şi art. 2 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Cristian Nicolae Moşuţi şi Vasile Mureşan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale ale art. 281 din Codul penal încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (1) şi art. 115 alin. (1), deoarece Parlamentul poate adopta, cu excepţia situaţiei prevăzute la Delegarea legislativă, doar legi constituţionale, organice şi ordinare, conceptul de lege specială la care face trimitere textul criticat nefiind permis de Constituţie.Dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece, pornind de la speţa dedusă judecăţii, se poate întâmpla să fie desemnat un avocat din oficiu atunci când instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, avocat care are ca parte potrivnică tocmai uniunea căreia îi aparţine. Aşa fiind, acesta nu va putea face o apărare eficientă în contra propriilor interese.Prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală contravin art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la liberul acces la justiţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece se încalcă principiul non reformatio în pejus, prin soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa existând posibilitatea agravării situaţiei părţii care se adresează judecătorului.Prevederile art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (1) şi (2) referitoare la inviolabilitatea libertăţii individuale, ale art. 5 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 9 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 9 par. 1 şi art. 14 par. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece aducerea învinuitului sau inculpatului în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată reprezintă o privare de libertate care nu poate fi definită nici ca reţinere, nici ca arestare preventivă. Pe perioada executării mandatului de aducere, acuzatul se află, în pofida voinţei sale, în custodia organului de urmărire penală. Faptul că textul criticat nu prevede nicio cale de atac împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a dispus emiterea mandatului de aducere este, în opinia autorului, de natură a contraveni şi dispoziţiilor art. 5 par. 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Prevederile art. 2 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiţiei prin instanţele judecătoreşti, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece oferă posibilitatea de a se suprima dreptul la cercetare judecătorească.Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal este neîntemeiată, deoarece incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activităţi, printre care şi cea de avocat, pentru care se cere o anumită pregătire şi care este supusă autorizării, exprimă necesitatea de a apăra valori sociale de importanţă deosebită. Faptul că sunt impuse anumite condiţii pentru exercitarea profesiei de avocat, condiţii a căror neîndeplinire atrage consecinţe juridice, reprezintă libertatea legiuitorului consfinţită de Constituţie şi care se exprimă prin activitatea de legiferare a Parlamentului.Dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală sunt, în opinia instanţei, constituţionale, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Tribunalul Maramureş – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu ţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 281 din Codul penal sunt norme de incriminare cu caracter penal general şi instituie o sancţiune unică pentru exercitarea fără drept a oricărei profesii sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie, dacă legea specială prevede că săvârşirea acelor fapte se pedepseşte potrivit legii penale. În felul acesta, s-a creat o singură incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin legi speciale.Dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală nu sunt contrare art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare garantat de Legea fundamentală se referă la asistenţa juridică facultativă, iar excepţiile de la această regulă pot fi stabilite de legiuitor, potrivit prerogativelor constituţionale consacrate de art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (2).În sfârşit, în plângerea formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se judecă cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor de netrimitere pronunţate de procuror. Aşadar, prevederile legale criticate nu îngrădesc posibilitatea părţilor de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Prevederile art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală se circumscriu scopului şi regulilor de bază ale procesului penal, instituţia mandatului de aducere nefiind echivalentă cu cea a sancţiunilor privative de libertate. De altfel, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns pentru desfăşurarea instrucţiei penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a se prezenta în faţa instanţei de judecată, atunci când aceasta din urmă apreciază că se impune acest lucru, nu aduce atingere accesului liber la justiţie şi nici libertăţii individuale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 din Codul penal cu denumirea marginală Exercitarea fără drept a unei profesii, precum şi ale art. 171 alin. 2 cu denumirea marginală Asistenţa învinuitului sau a inculpatului, ale art. 278^1 alin. 8 cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ale art. 183 alin. 1 şi 2 cu denumirea marginală Mandatul de aducere şi ale art. 2 cu denumirea marginală Legalitatea şi oficialitatea procesului penal, acestea din urmă din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.";– Art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală: "Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.";– Art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală: "Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată; … b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă; … c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată, şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător."; … – Art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală: "O persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea sau prezenţa ei este necesară.Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi chemat prin citaţie, dacă organul de urmărire penală sau instanţa constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură.";– Art. 2 din Codul de procedură penală: "Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 317 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi ale art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 240 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 19 aprilie 2007, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 525 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 10 noiembrie 2005, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală şi prin Decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 din Codul de procedură penală, statuând în esenţă că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi în prezenta cauză.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2, art. 278^1 alin. 8, art. 183 alin. 1 şi 2 şi art. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Nicolae Moşuţi în Dosarul nr. 573/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi de Vasile Mureşan în Dosarul nr. 6.495/182/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește