DECIZIE nr. 743 din 12 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Chivari în Dosarul nr. 331/296/2008 al Tribunalului Satu Mare – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea nr. 223/Ap din 27 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 331/296/2008, Tribunalul Satu Mare – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Chivari în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect apelurile declarate împotriva unei sentinţe penale prin care inculpatul a fost achitat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la folosirea căilor de atac şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 14 paragraful 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, întrucât modificarea Codului de procedură penală prin Legea nr. 356/2006 a eliminat dintre cazurile pentru care instanţa de apel poate dispune desfiinţarea sentinţei primei instanţe cu trimitere spre rejudecare situaţia în care „prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei”. În consecinţă, actuala reglementare conferă instanţei de apel posibilitatea de a condamna un inculpat care a fost achitat în primă instanţă.Tribunalul Satu Mare – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, într-adevăr, împiedică instanţa de apel ca, admiţând apelul, să trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond, deşi judecarea s-a făcut fără o cercetare judecătorească temeinică, în condiţiile în care motivele de recurs sunt limitativ prevăzute de lege. Consideră că, astfel, textul de lege criticat încalcă dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, precum şi dreptul la apărare al condamnatului, motiv pentru care propune revenirea la forma anterioară modificării aduse prin art. I. pct. 174 din Legea nr. 356/2006.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei, făcând trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 239/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, modificate prin art. I. pct. 174 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: […]2. admite apelul şi: […] b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului raportate la dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 paragraful 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, dispoziţii referitoare la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în realitate autorul excepţiei doreşte completarea dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, în sensul că, pe lângă motivele prevăzute de textul de lege criticat pentru care instanţa de apel poate dispune desfiinţarea sentinţei primei instanţe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, să existe încă un motiv, şi anume atunci când fondul cauzei nu a fost corect soluţionat. O asemenea solicitare excedează însă competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Chivari în Dosarul nr. 331/296/2008 al Tribunalului Satu Mare – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește