DECIZIE nr. 742 din 26 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Corneliu Maftean şi Cornelia Maftean în Dosarul nr. 3.239/2005 al Judecătoriei Rădăuţi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de Vasile Maftean, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.Reprezentantul Ministerului Public lasă la aprecierea instanţei acordarea unui nou termen de judecată.Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.239/2005, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Corneliu Maftean şi Cornelia Maftean cu ocazia soluţionării unei cauze civile pentru executarea obligaţiei şi daune cominatorii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece permit încheierea unui contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani numai persoanelor care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995, nu şi celor care, deşi nu au figurat drept cumpărători ai locuinţei, au avut totuşi calitatea de membri de familie ai celui care a cumpărat respectivul imobil.Judecătoria Rădăuţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea unor regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii în drepturi.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, cu următorul conţinut: „În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi desfiinţate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiţie va încheia cu persoanele care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995 şi care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că persoanele care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995 se află într-o situaţie diferită faţă de acele persoane, care, deşi nu au figurat drept cumpărători ai locuinţei, au avut totuşi calitatea de membri de familie ai celui care a cumpărat respectivul imobil, situaţii care impun instituirea de regimuri juridice diferite şi, evident, rezolvări diferite, ceea ce nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii.Legiuitorul, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, a ţinut seama nu numai de interesele proprietarilor recunoscuţi de justiţie, ci şi de cele ale persoanelor care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995, realizând un echilibru între cele două categorii de persoane şi între drepturile lor constituţionale. În acest sens, legiuitorul a statuat că dreptul de a cere încheierea unui contract de închiriere este, în acest caz, un drept personal recunoscut numai titularilor contractelor de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, reuşind în acest fel să îi asigure proprietarului recunoscut de justiţie posibilitatea valorificării atributelor dreptului său de proprietate şi oferindu-i persoanei care a cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995 protecţie împotriva unor eventuale abuzuri, asigurându-i dreptul la o locuinţă pe durata unei perioade rezonabile.Dacă dreptul de a cere încheierea unui contract de închiriere ar fi recunoscut şi acelor persoane, care, deşi nu au figurat drept cumpărători ai locuinţei, au avut totuşi calitatea de membri de familie ai celui care a cumpărat respectivul imobil, echilibrul dintre cele două categorii de persoane şi dintre drepturile lor constituţionale ar fi deteriorat, ajungându-se la situaţia în care proprietarul recunoscut de justiţie nu ar mai putea să se bucure de atributele dreptului său de proprietate.Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea constată că dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Corneliu Maftean şi Cornelia Maftean în Dosarul nr. 3.239/2005 al Judecătoriei Rădăuţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește