DECIZIE nr. 742 din 12 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.106/109/2008 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.106/109/2008, Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Argeş, prin care aceasta din urmă instanţă a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei de către petenta condamnată, care are un copil mai mic de un an.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât pedepsei accesorii sau complementare a interzicerii drepturilor părinteşti nu i se aplică regimul juridic al instituţiei întreruperii executării pedepsei. Arată că nerespectarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi este cu atât mai evidentă cu cât pedepsele accesorii au un regim juridic subsecvent faţă de cel al pedepselor principale, neexistând nicio justificare raţională ca, în cazul întreruperii executării pedepsei principale, pedepsele accesorii să fie exceptate de la aplicarea aceluiaşi regim juridic. De asemenea, consideră că art. 71 alin. 4 din Codul penal restrânge exerciţiul drepturilor părinteşti în ipoteza în care legiuitorul admite întreruperea executării pedepsei şi, prin urmare, repunerea condamnatului în exerciţiul prerogativelor unor drepturi şi libertăţi fundamentale, inclusiv în ceea ce priveşte libertatea individuală.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. În acest sens, face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.122/2008. Arată că, în realitate, ceea ce a determinat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate este modul de interpretare şi aplicare a legii, aspecte care excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 alin. 4 din Codul penal, modificate prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, având următorul cuprins: „Pe durata amânării sau a întreruperii executării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, condamnatul poate să îşi exercite drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, în afară de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea de condamnare.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 53 privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că restrângerea cu titlu de pedeapsă a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi este permisă, aşa cum prevede art. 53 din Constituţie, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. În ceea ce priveşte instituirea pedepselor aplicabile şi a condiţiilor de aplicare şi executare a acestora, fie ele pedepse principale, complementare sau accesorii, aceasta constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Faptul că prin lege s-a prevăzut că pe durata amânării sau a întreruperii executării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii condamnatul poate să îşi exercite drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator numai dacă aceste drepturi nu au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea de condamnare reprezintă o opţiune de politică penală a legiuitorului, care a considerat că posibilitatea exercitării respectivelor drepturi trebuie apreciată de instanţa de judecată de la caz la caz, ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă. În aceste condiţii, nu pot fi reţinute argumentele potrivit cărora dispoziţiile art. 71 alin. 4 din Codul penal contravin prevederilor art. 16 şi 53 din Legea fundamentală.Pe de altă parte, ceea ce a determinat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate este modul de aplicare a legii, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.106/109/2008 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește