DECIZIE nr. 740 din 24 iunie 2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386, art. 389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386, art. 389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Frederick Furs" – S.R.L. Suceava şi Zuckermann Alexander în Dosarul nr. 319,1/114/2007 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze de familie şi cu minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La dosar, partea Gheorghe Toma a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 319,1/114/2007, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze de familie şi cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386, art. 389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Frederick Furs" – S.R.L. Suceava şi Zuckermann Alexander în dosarul de mai sus având ca obiect admisibilitatea în principiu a unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 referitoare la Libertatea individuală, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece textele contestate nu permit formularea unei cereri de recuzare a tuturor magistraţilor pentru motive întemeiate şi nu prevăd posibilitatea ca o cale extraordinară de atac, cum este contestaţia în anulare, să fie judecată de alţi magistraţi imparţiali. De asemenea, părţile care apelează la calea de atac a contestaţiei în anulare nu beneficiază de aceleaşi garanţii prevăzute pentru acelea care apelează la calea de atac a recursului, în sensul de a nu fi judecaţi de aceiaşi magistraţi care şi-au spus cuvântul cu privire la pricină.Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze de familie şi cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Cât priveşte critica faţă de art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului arată că, prin conţinutul lor, prevederile contestate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.De asemenea, dispoziţiile legale prin care se stabilesc cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, instanţa competentă, procedura de judecată, precum şi modul de reglementare a cererii de recuzare nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normelor juridice.Nu este afectat nici liberul acces la justiţie, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală, sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului. În plus, modul de reglementare a cererii de recuzare dă expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerinţelor unui proces echitabil.Prevederile art. 23 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 cu denumirea marginală Judecător care s-a pronunţat anterior, art. 51 alin. 2 cu denumirea marginală Recuzarea, art. 52 cu denumirea marginală Procedura de soluţionare în cursul judecăţii, art. 386 cu denumirea marginală Cazurile de contestaţie în anulare, art. 389 cu denumirea marginală Instanţa competentă, art. 391 cu denumirea marginală Admiterea în principiu şi art. 392 cu denumirea marginală Procedura de judecare, toate din Codul de procedură penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate îşi susţin criticile din perspectiva unor omisiuni legislative, fiind nemulţumiţi nu de conţinutul reglementărilor, ci de faptul că nu permit formularea unei cereri de recuzare a tuturor magistraţilor şi nu prevăd posibilitatea ca o cale extraordinară de atac, cum este contestaţia în anulare, să nu fie judecată de magistraţii instanţei de recurs care au pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere ori de magistraţii care au pronunţat hotărârea definitivă. Aşa fiind, din această perspectivă critica autorilor excepţiei este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa prevederile supuse controlului.De asemenea, autorii excepţiei susţin neconstituţionalitatea textelor contestate comparându-le cu dispoziţiile procesual penale care reglementează celelalte căi de atac. Or, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386, art. 389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Frederick Furs" – S.R.L. Suceava şi Zuckermann Alexander în Dosarul nr. 319,1/114/2007 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze de familie şi cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește