DECIZIE nr. 74 din 8 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi ale art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Gregorian Bivolaru în Dosarul nr. 353/2005 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Apărătorul ales al autorului excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, deoarece dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale invocate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 353/2005, Tribunalul Sibiu – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi ale art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Gregorian Bivolaru în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la Statul român, ale art. 3 referitoare la Teritoriul României, ale art. 4 referitoare la Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 9 referitoare la Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, ale art. 25 alin. (2) referitoare la dreptul cetăţeanului român de a-şi stabili domiciliul ori reşedinţa oriunde în ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară, ale art. 26 alin. (2) referitoare la libertatea persoanei fizice de a dispune în anumite condiţii de ea însăşi, ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 alin. (2) referitoare la împrejurările în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.În opinia sa, dispoziţiile art. 12 şi art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 operează cu o terminologie ambiguă, care permite o interpretare restrictivă a acestora. Astfel, deşi abuzul de autoritate nu desemnează o modalitate invazivă de viciere a consimţământului unei persoane de a locui unde doreşte, legiuitorul a incriminat, în contradicţie cu Legea fundamentală, un comportament ce lezează drepturile persoanei de a-şi stabili în mod liber reşedinţa pe baza propriei voinţe.De asemenea, incriminarea acţiunilor de cazare sau primire a unor persoane ori atragerea acestora prin abuz de autoritate în scopul unei posibile "exploatări" contravine dreptului constituţional prevăzut de art. 26 alin. (2), deoarece în accepţiunea dreptului fundamental se include şi posibilitatea persoanelor de a accepta sau nu o autoritate autentică sau iluzorie a unei alte persoane, inclusiv prin adoptarea unor comportamente sugerate de această autoritate, şi, totodată, dreptul corelativ al acestei autorităţi de a sugera comportamentele conforme convingerilor sale, fără a le impune în mod forţat, oricărei alte persoane care acceptă în mod liber această autoritate.În plus, prin incriminarea celor două fapte se aduce atingere şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin aceasta drepturile prevăzute în art. 25 alin. (2) şi art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală sunt restrânse până la eliminarea lor.În sfârşit, prevederile art. 19 din Legea nr. 678/2001 contravin dreptului de proprietate privată, deoarece permit luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a imobilului în care au fost cazate persoanele traficate. Or, potrivit art. 44 alin. (3), (4) şi (8) din Constituţie, orice fel de expropriere sau naţionalizare a bunurilor proprietate privată, cu excepţia utilităţii publice, interzice confiscarea averii dobândite licit, deci inclusiv a imobilelor care au ca destinaţie satisfacerea unor necesităţi de locuit.Autorul excepţiei nu a arătat în ce constă în concret contrarietatea prevederilor legale criticate cu celelalte dispoziţii constituţionale invocate în cauză.Tribunalul Sibiu – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la libera circulaţie nu este un drept absolut, el trebuind exercitat potrivit unor reguli stabilite de lege. Prevederile legale criticate se aplică doar unei anumite categorii de cetăţeni şi izvorăsc din necesitatea prevenirii şi combaterii fenomenului de trafic de fiinţe umane, care reprezintă un pericol grav la ordinea constituţională.De asemenea, dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi comportă limite determinate de protecţia celorlalţi, a grupului social; astfel, prin prevederile criticate se instituie o măsură de protecţie socială în scopul prevenirii atingerilor grave ce pot fi aduse drepturilor omului prin săvârşirea unor fapte de trafic de fiinţe umane.Cât priveşte dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001 în raport cu dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, Guvernul arată că, potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol constituţional, averea dobândită licit nu poate fi confiscată, nefăcându-se nicio referire la cea dobândită în mod ilicit, aşa cum menţionează autorul excepţiei.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu conţin norme care să contravină dispoziţiilor art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (2) şi art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală.Prevederile art. 1, 3, 4 şi 9 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, modificate prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 287/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, şi prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 iulie 2005, care au următorul conţinut:– Art. 12: "(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.(2)Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:a) de două sau mai multe persoane împreună; … b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; … c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. … (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."; … – Art. 13 alin. (1) şi (3): "(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. […](3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2)."; … – Art. 19: "(1) Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol.(2) Sunt considerate bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum şi imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparţin făptuitorilor." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora.Curtea nu poate primi susţinerea autorului excepţiei privind ambiguitatea termenilor în care este redactat art. 12 alin. (1) din lege, textul criticat definind clar conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, fără ca prin dispoziţiile pe care le cuprinde să contravină în vreun fel Constituţiei. Astfel, este evident nefondată susţinerea autorului excepţiei că "abuzul de autoritate" nu implică vicierea voinţei unei persoane în executarea unor acte prin care dispune de libertatea sa în folosul persoanei care exercită abuzul. În condiţiile în care o persoană este recrutată, transportată, transferată, cazată sau primită, prin mijloacele prevăzute de textul criticat, între care "abuzul de autoritate", cu scopul de a fi exploatată, nu se poate reţine, aşa cum fără temei se susţine în motivarea excepţiei, că incriminarea unei asemenea fapte încalcă dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25 din Constituţie, sau dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, consacrat prin art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte art. 19 din Legea nr. 678/2001 atacat prin raportare la prevederile constituţionale privind dreptul de proprietate privată, Curtea constată că măsura de siguranţă a confiscării speciale îşi găseşte temei tocmai în art. 44 alin. (9) din Legea fundamentală, potrivit căruia bunurile folosite sau rezultate din infracţiuni pot fi confiscate în condiţiile legii. Or, imobilul în care a fost cazată persoana traficată este, în accepţiunea legii, un bun care a servit la săvârşirea infracţiunii.Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi ale art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Gregorian Bivolaru în Dosarul nr. 353/2005 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește