DECIZIE nr. 74 din 5 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 6.629/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei.Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.313D/2007 şi nr. 1.350D/2007, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 1.286/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi în Dosarul nr. 10.610/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor nr. 1.299D/2007, nr. 1.313D/2007 şi nr. 1.350D/2007 pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.313D/2007 şi nr. 1.350D/2007 la Dosarul nr. 1.299D/2007, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Având cuvântul, Constantin Virgil Manea a cerut recuzarea membrilor Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 47/1992, în cazul Curţii Constituţionale nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă privind recuzarea judecătorilor.Deliberând asupra acestei chestiuni, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de recuzare.Pe fond, autorul excepţiei susţine că art. 278^1 din Codul de procedură penală este neconstituţional, întrucât nu prevede răspunderea penală a poliţiştilor, procurorilor şi a judecătorilor.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.629/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluţionării plângerii formulate împotriva Lucrării nr. 6.767/2.811/2007 din 28 iunie 2007, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia urmărire penală şi criminalistică.Prin Încheierea din 10 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.286/42/2007, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluţionării plângerii formulate împotriva rezoluţiilor nr. 79/P/2007 din 27 aprilie 2007 şi nr. 537/II/2/2007 din 25 mai 2007, adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 79/P/2007.Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 10.610/281/2007, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată, de asemenea, de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluţionării unei cauze penale.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 278^1 din Codul de procedură penală este contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, întrucât nu prevede posibilitatea formulării plângerii şi împotriva altor categorii de acte sau măsuri ale procurorului decât cele enumerate în textul de lege şi antrenarea răspunderii penale a poliţiştilor, procurorilor sau judecătorilor, deşi nimeni nu este mai presus de lege, iar accesul liber la justiţie nu trebuie îngrădit.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală consideră că aspectele invocate de autorul excepţiei nu vizează o problemă de constituţionalitate de competenţa Curţii Constituţionale. În acest sens, arată că, de fapt, autorul vizează extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevăzute în text, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, care nu poate acţiona ca un legislator pozitiv.Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, arată că prin art. 278^1 din Codul de procedură penală este reglementată o procedură specială prin care sunt supuse controlului judecătoresc actele procurorului de netrimitere în judecată, dându-se astfel eficienţă principiului constituţional statuat de art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală.Judecătoria Ploieşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că faptul că textul de lege criticat nu se referă şi la rezoluţiile administrative nu contravine accesului liber la justiţie, petentul având posibilitatea să-şi apere drepturile şi interesele în cursul judecăţii, prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând în acelaşi timp că instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a adăuga noi prevederi celor instituite de legiuitor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, dispoziţii potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie.La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată; … b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă; … c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. … În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.Plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege este contrar prevederilor art.16 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie care prevăd că "Nimeni nu este mai presus de lege", respectiv consacră accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că art. 278^1 din Codul de procedură penală este neconstituţional, întrucât nu prevede posibilitatea atacării şi a altor acte sau măsuri ale procurorului decât cele enumerate limitativ de acest text de lege şi nici antrenarea răspunderii penale a poliţiştilor, procurorilor sau judecătorilor.Curtea observă că antrenarea răspunderii organelor judiciare şi posibilitatea atacării actelor acestora este reglementată de alte dispoziţii ale Codului de procedură penală. Criticând faptul că textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu reglementează în cuprinsul său aceste aspecte, autorul excepţiei are în vedere o omisiune legislativă şi vizează o completare a acestui text de lege. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 6.629/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, în Dosarul nr. 1.286/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi în Dosarul nr. 10.610/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește