DECIZIE Nr. 74*) din 11 iunie 1996

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Costica Bulai – preşedinteFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, invocată de apelanta Anton Veturia Elena în Dosarul nr. 2.193/1995 al Tribunalului Constanta.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 6 iunie 1996, în lipsa autoarei excepţiei cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeaşi dată. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 11 iunie 1996, când a adoptat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Tribunalul Constanta, prin Încheierea din 24 octombrie 1995, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 328 din Codul penal, invocată de apărătorul apelantei Anton Veturia Elena în Dosarul nr. 2.193/1995.În motivarea excepţiei se susţine, în esenta, ca dispoziţiile art. 328 din Codul penal, care incrimineaza prostituţia, sunt contrare art. 26 din Constituţie, deoarece reprezintă o ingradire a dreptului unei persoane de a dispune de ea însăşi şi, totodată, contravin art. 38 din legea fundamentală privitor la dreptul persoanei de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă.Exprimandu-şi opinia, tribunalul "nu impartaseste punctul de vedere al aparatorului, astfel încât apreciază ca art. 328 din Codul penal în redactarea actuala se circumscrie prevederilor Constituţiei României".Pentru soluţionarea excepţiei, s-au solicitat, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, iar, potrivit art. 5 din aceeaşi lege, şi opiniile Ministerului Sănătăţii şi ale Institutului Roman pentru Drepturile Omului.Camera Deputaţilor, în punctul sau de vedere, menţionează că fapta incriminata prin art. 328 din Codul penal face parte din categoria infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială, ca ansamblu de norme de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate. Art. 49 din Constituţie prevede posibilitatea restrângerii, prin lege, a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi în scopul "apărării ordinii, sănătăţii ori a moralei publice", fără a se aduce atingere existenţei drepturilor şi libertăţilor respective. O astfel de restrangere legală o constituie şi prevederile art. 328 din Codul penal, care sunt constituţionale întrucât, în actualul sistem legislativ, prostituţia nu este o activitate autorizata. Se mai arata ca şi în ţările în care prostituţia este institutionalizata, exercitarea acesteia în afară cadrului legal respectiv constituie infracţiune. În concluzie, se propune respingerea excepţiei.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia nu este intemeiata, deoarece art. 328 din Codul penal nu contravine nici uneia dintre prevederile constituţionale ci, dimpotriva, sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". Se considera ca unele dintre faptele ilicite penale, între care şi prostituţia, constituie fapte antisociale, deoarece aduc atingere bunelor moravuri ale societăţii protejate de alin. (2) al art. 26 din Constituţie.Se mai arata ca de esenta prostituţiei fiind comerţul de ordin sexual cu propriul sau corp – comerţ care, prin sine însuşi, lezeaza demnitatea omului, ca valoare suprema ocrotită şi garantată de art. 1 alin. (3) din Constituţie – nu se poate susţine ca dispoziţiile art. 328 din Codul penal sunt neconstituţionale, iar incriminarea faptei ca infracţiune este chiar necesară, ţinând seama de pericolul social relativ ridicat şi de tendinta de creştere a numărului infracţiunilor de prostituţie în actuala perioada de tranzitie.Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.Ministerul Sănătăţii, în opinia exprimată, apreciază, în esenta, ca interzicerea practicării prostituţiei, asa cum este reglementată, nu constituie o ingradire a dreptului unei persoane de a dispune de ea însăşi, ci este o măsura cu un profund caracter social, care incearca sa limiteze proliferarea necontrolata a bolilor cu transmisie sexuală.În sens contrar, Institutul Roman pentru Drepturile Omului considera ca art. 328 din Codul penal nu răspunde exigenţelor impuse de art. 2 şi art. 11 din Constituţia României. Se propune ca numai faptele de favorizare, încurajare, constrângere şi exploatare a prostituţiei altora sa rămână în continuare incriminate. În avizul institutului se arata ca documentele internaţionale şi, îndeosebi, Convenţia referitoare la reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatării prostituarii altora nu prevăd incriminarea prostituţiei, ci doar a unor fapte contingente, cum ar fi: recrutarea, antrenarea sau deturnarea unei persoane, chiar cu consimţământul acesteia, în vederea prostituarii; exploatarea prostituţiei altei persoane, chiar dacă aceasta consimte; ţinerea, conducerea, finanţarea unei case de prostituţie; darea sau luarea voluntara în locatie, în întregime sau în parte, a unui imobil sau a unui alt loc, în scopul prostituarii.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor şi Guvernului, opiniile Ministerului Sănătăţii şi ale Institutului Roman pentru Drepturile Omului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 328 din Codul penal raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale documentelor internaţionale în materie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine:Deşi excepţia se referă la un text de lege adoptat anterior Constituţiei, Curtea este competenţa sa o soluţioneze, deoarece instanţa a reţinut ca dispoziţiile criticate nu contravin legii fundamentale şi deci sunt în vigoare, sesizand Curtea pentru a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea lor.Potrivit art. 328 din Codul penal, fapta persoanei care îşi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane constituie elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, se invoca, în principal, încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) şi ale art. 38 alin. (1) din Constituţie.Art. 26 alin. (2) din legea fundamentală prevede că persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.Dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi fiind un aspect al vieţii sale intime şi private, care include şi dreptul acesteia de a dispune liber de corpul sau, incriminarea şi sancţionarea practicării de raporturi sexuale reprezintă o atingere grava adusă acestor drepturi şi libertăţi garantate prin Constituţie.De asemenea, se invoca în susţinerea excepţiei dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Constituţie, care prevăd ca dreptul la munca nu poate fi îngrădit şi ca alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere. Or, practicarea prostituţiei fiind, în conceptia autorului excepţiei, o profesiune ca oricare alta, interzicerea ei sub sancţiune penală reprezintă o încălcare a acestui drept constituţional.Argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu pot fi acceptate.Din examinarea textului art. 328 din Codul penal se constată că, prin dispoziţiile acestuia, a fost incriminata fapta persoanei, indiferent de sex, care îşi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta prin practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane. Întrucât se referă la relaţii sexuale normale, textul menţionat nu instituie nici un fel de restrangeri ale libertăţii persoanei în domeniul vieţii sexuale, aceasta putând să-şi aleagă absolut liber partenerii şi condiţiile relaţiilor cu aceştia, bineînţeles cu restricţiile unanim recunoscute în acest domeniu, cum sunt: raportul sexual cu o minora, incestul sau violul, ori relaţiile homosexuale, de perversiune sexuală, în măsura în care acestea sunt incriminate. Restrangerea pe care textul art. 328 din Codul penal o instituie, într-adevăr, priveşte practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane, ca mijloc de procurare de mijloace de existenta, deci ca profesie. Acest fapt a fost considerat de legiuitorul român nu numai ca profund imoral, în raport cu morala dominantă în societate, dar şi ca socialmente periculos prin consecinţele sale imediate şi mai ales prin cele indepartate. Prostituţia este în vădită contradictie cu moralitatea vieţii de familie şi cu sarcinile de importanţa deosebită ce revin familiei în creşterea şi educarea tinerei generaţii. În acelaşi timp, tolerarea prostituţiei reprezintă o grava atingere adusă demnităţii persoanei, ştiut fiind ca persoana care practica prostituţia se situeaza într-o condiţie de inferioritate caracteristica celui care se vinde pe sine. La aceasta se adauga situaţia umilitoare, consecinţa a dispreţului public la care aceste persoane sunt supuse pretutindeni, tocmai pentru ca prostituţia este condamnata de morala publică, laica sau religioasă.Faţa de caracterul nu numai profund imoral, dar şi socialmente periculos al prostituţiei, interzicerea practicării ei este justificată în temeiul art. 49 din Constituţie, care prevede că exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, între altele, pentru apărarea sănătăţii ori a moralei publice. De altfel, chiar dispoziţia art. 26 alin. (2) din Constituţie, menţionată în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, prevede că persoana are dreptul sa dispună de ea însăşi "dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". În aceste condiţii, nici invocarea, în sprijinul excepţiei, a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinută, practicarea prostituţiei nefiind recunoscută ca o profesie.Dispoziţiile art. 328 din Codul penal nu contravin Constituţiei şi deci nu pot fi considerate ca abrogate. În acelaşi timp, aceste dispoziţii nu contravin nici convenţiilor internaţionale privind prevenirea prostituţiei, la care România este parte. Poate fi invocată, în acest sens, Convenţia pentru reprimarea traficului cu fiinţe umane şi a exploatării prostituarii altora, adoptată de Adunarea generală a O.N.U. la 2 decembrie 1949, la care România a aderat prin Decretul nr. 482/1955 şi care a fost avută în vedere la elaborarea Codului penal român din anul 1968. Aplicarea Convenţiei din 1949 şi-a găsit expresia în special în redactarea dispoziţiilor art. 329 din Codul penal privitoare la infracţiunea de proxenetism. Indirect însă, Convenţia şi-a găsit expresie şi în redactarea textului art. 328 din Codul penal, pornindu-se de la premisa ca dacă îndemnul sau înlesnirea practicării prostituţiei constituie infracţiune, nu se poate concepe ca însăşi practicarea prostituţiei, de către persoana care n-a fost constransa în nici un fel la aceasta, sa nu fie calificată ca atare.Legiuitorul român a considerat, deci, ca pentru prevenirea şi combaterea prostituţiei, unanim recunoscută ca fenomen antisocial, nu este suficient să se incrimineze şi să se sanctioneze numai proxenetismul sub diferitele forme ale acestuia, ci trebuie incriminata şi sancţionată însăşi practicarea prostituţiei, ca expresie a folosirii abuzive şi antisociale a dreptului persoanei de a dispune de ea însăşi.Poziţia legiuitorului român îşi găseşte suport în chiar preambulul convenţiei internaţionale la care ne-am referit, în care se arata ca "prostituţia şi raul care o însoţeşte, traficul cu fiinţe umane în vederea prostituarii lor sunt incompatibile cu demnitatea şi valoarea persoanei umane şi pun în pericol bunăstarea individului, a familiei şi a comunităţii".Faţa de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23, art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, invocată de Anton Veturia Elena în Dosarul nr. 2.193/1995 al Tribunalului Constanta. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 11 iunie 1996.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Constantin Burada––––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește