DECIZIE nr. 737 din 12 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Rodideal, Bogdan-Ionuţ Radu şi Ghiţă Berbece în Dosarul nr. 8.774/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.774/99/2008, Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vasile Rodideal, Bogdan ionuţ Radu şi Ghiţă Berbece cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei încheieri de şedinţă pronunţate de Tribunalul Iaşi prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la punerea în libertate a celui reţinut sau arestat. Arată că instanţa de control judiciar consideră termenul prevăzut de art. 159 alin. 8 teza a doua din Codul de procedură penală cu privire la soluţionarea recursului împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale ca nefiind un termen de decădere, întrucât nu fixează durata măsurii preventive şi nu este cuprins între motivele de încetare a măsurii arestării preventive enumerate de art. 140 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod.Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate. Apreciază că autorii excepţiei pun în discuţie modul de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care se pronunţă asupra fondului cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins:– Art. 159 alin. 8 teza a doua: "[…] Recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.";– Art. 140 alin. 1 lit. a): "Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160^b alin. 1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen".În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (9) privind punerea în libertate a celui reţinut sau arestat şi a prevederilor art. 5 paragraful 3 referitoare la dreptul persoanei reţinute sau arestate de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, ci sunt nemulţumiţi, în realitate, de modul de aplicare de către instanţa de judecată a respectivelor prevederi legale. Or, acest aspect nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Rodideal, Bogdan-Ionuţ Radu şi Ghiţă Berbece în Dosarul nr. 8.774/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește